Poze din aaanimeee

turn:

a doua zi dimineata, cei doi fura treziti de ceasul care suna in arunca doua perne sperand

:nebun::nebun::rusine: My turn: A doua zi dimineata, cei doi fura treziti de ceasul care suna in prostie. Megumi arunca doua perne sperand ca o sa-l opreasca, insa nu reusi. Dadu sa se ridice din pat, insa Kurama o prinse de mana si o trase langa el. - Lasa-l sa sune...se opreste repede, spuse el. Megumi zambi somnoroasa. Si se lipi de el. - Ne...nu putem lipsi si astazi de la scoala?? - Nope...avem examene saptamana viitoare. Eu ma descurc, dar tu? - Nu-i drept! Oricum...prind repede si daca ma mai ajuti si tu......spuse Megumi alintandu-se. Kurama rase. Nici lui nu-i venea sa se ridice din pat, insa trebuia. - Hai leneso! spuse el. Scularea si sa mergem la scoala! Kurama ignora protestele lui Megumi. - Demo...spuse ea...nici nu mi-am facut temele cum trebuie! - Ba ti le-ai facut perfect. Acum hai! Megumi se prefacu suparata si trecu pe langa Kurama ca si cand ar fi ofensat-o. El vru sa o prinda de mana si sa o opreasca insa Megumi nu-l lasa, zicand: - Trebuie sa mergem la scoala nu? In dimineata asta Megumi fu cea care pregati micul dejun: clatite. - Minamino san! Ce scuza avem pentru ziua de ieri? - S-a nimerit sa fim amandoi bolnavi. - Nu-i rau..atat timp cat ne crede cineva. Incepura amandoi sa rada. Se simteau minunat. Kurama o privea in timp ce strangea masa. Pana atunci nu-l mai interesase nici o fata. Nu-i vorba, ca intalnise fete dragute, insa, nici una nu-l facu sa se simta ca acum. Se ridica de la masa si o imbratisa pe Megumi. Ea tresari, insa se lasa in imbratisarea lui. - Arigato, spuse ea... - De fapt, eu ar trebui sa-ti multumesc. - Atunci suntem chit! - Putem spune si asta. Inainte sa iasa pe usa, Megumi il trase pe Kurama de maneca hainei si ii spuse: - Sa te porti frumos la scoala da? - Ce vrei sa spui prin sa ma port frumos? Adica asa? si o trase langa el, sarutand-o. Megumi scapa geanta din mana. - Nu m-am referit la asta, spuse ea rosind in timp ce ridica geanta de jos... - Stiu la ce te-ai referit, insa nu-ti fa griji! Am sa fiu cuminte. Plecara la scoala. Pe drum Megumi vru sa se agate de bratul lui Kurama, insa se intalnira cu niste colegi. - Ohayo minna!! - Ohayo! raspunsera cei doi. - hmmm..spuse o fata din grup, voi doi sunteti destul de suspiciosi.... - Ce vrei sa spui? intreba Megumi rosind putin. - Pai..sunteti mereu atat de apropiati...si ati mai si lipsit amandoi ieri..... - Kakike san, spuse kurama, nu e frumos.... Fata rosi puternic si dupa murmura un gomenasai nu mai spuse nimic. Tot drumul spre scoala vorbira despre teme si despre examenele ce se apropiau. La scoala, pana la pauza de masa, totul se desfasura cat se poate de normal. - Vii sa mananci in curte cu noi? o intrebara niste colege pe Megumi. - Scuze, raspunse ea, nu prea pot... - Bine, alta data! - Da.... Megumi isi lua pachetul cu mancare si urca pe acoperisul scolii. Kurama era deja acolo. - Scuze pentru intarziere...spuse ea. - Nu-i nimic. Desfacura pachetele si incepura sa manance. - Moo..spuse Megumi luand din cutia cu mancare a lui Kurama un sandwich, tu ai mai multe. - Ba nu, rasupunse el luand o bila de orez din cutia ei. N-ar trebui sa mananci atat de mult. N-o sa-mi mai placa de tine daca te ingrasi. - Hidoiiii!! Minamino san!! spuse Megumi si incepura o bataie cu betigasele pentru mancare. Pana la urma, Megumi iesi castigatoare si spuse cu un are ofensat: - Ar trebui sa fii mai politicos, fetelor le plac complimentele. Kurama zambi si spuse: - Bine, dar mai ai de gand sa stai mult in pozitia asta?? In urma micii lor lupte, Kurama fu trantit la pamant, cu Megumi peste el, iar pozitia in care se aflau era departe de a fi una decenta. Megumi rosi si vru sa se ridice, insa Kurama o opri. - Poate ar trebui sa mai stai asa putin, si o cuprinse de talie, lipind-o mai mult de el. - Dar..suntem la scoala...spuse ea rosind. Kurama se ridica zambind si spuse: - Nu pot sa cred cat de usor rosesti...si o saruta usor pe gat, accentuandu-i rosetea din obraji. Clopotelul suna si cei doi coborara repede in clasa. Abia daca mancasera ceva. Temele pentru acasa erau foarte multe, si exercitiile grele, iar cand auzira ca mai trebuie sa scrie si o compunere la limba engleza, intreaga clasa protesta, printre care si Megumi. - Cu asta termin totul abia maine dimineata!! - Ai altceva mai bun de facut? ii sopti Kurama, iar Megumi, amintindu-si de seara precedenta,zambi si se ascunse dupa manualul de geometrie. Pe drumul spre casa, Megumi se prinse de bratul lui Kurama si se lipi de el. - Aaa..am uitat sa-ti spun...incepu Kurama, ne-a invitat mama la cina. - Ne-a invitat?? intreba Megumi surprinsa. - Pai da...pe tine si pe mine. - Stie ca locuim impreuna?? - Bineinteles. I-am povestit in mare ce s-a intamplat si a spus ca nu are nimic impotriva. Are incredere in mine, insa ar vrea sa te cunoasca. - Inteleg... - E vreo problema? - Pai...adevarul e...ca sunt emotionata. Kurama ii zambi si o ciufuli: - Sa te porti frumos! Ea se stamba si dupa ce isi rearanja parul pornira spre casa parintilor lui Kurama. Megumi si-ar fi dorit sa treaca pe acasa sa se aranjeze putin, insa chiar si asa, imbracata in uniforma de scolarita, arata extraordinar. - Tadaima! spuse Kurama cand intra in casa. Mama lui aparu in usa. - Konbanwa, spuse Megumi politicos. - Okaerinasai, raspune mama lui Kurama...Shuichi kun,cina e aproape gata. Megumi se simtea putin stanjenita, insa seara se dovedi a fi una minunata. Ea descoperi ca Shuuichi avea o familie minunata si se simti extraordinar. - Ne..okasan..ce parere ai? o intreba Kurama cand se pregateau de plecare. - E o fata minunata..raspunse ea. - La fel cred si eu... - Minamino san! striga Megumi. Sunt gata! Inainte de a iesi pe usa, Megumi multumi frumos pentru cina si restul. - Ai o familie minunata, ii spuse ea lui Kurama cand erau aproape de apartament. - Da..sunt deosebiti. - Fratele tau e chiar adorabil... - Sperca n-ai de gand sa ma inseli nu? o intreba Kurama serios. Ea rase si il saruta. - Ma mai gandesc.... Cand ajunsera acasa, Megumi se descalata si primul lucru pe care il spuse fu: - Nu vreau sa fac temeeeee!!!! - Dar ce vrei sa faci? o intreba Kurama lipind-o usor de perete si blocandu-i orice cale de scapare cu mainile. Megumi se apropie de el fara sa roseasca si prinzandu-l de gulerul hainei, il trase spre ea. Kurama vru sa o cuprinda cu mainile de talie si sa o sarute insa ea se indeprta si fugi pana in dreptul usii camerei lui. - Vreau sa fac un dus. Cred ca tot in camera ta, spuse ea. Megumi intra in camera si incepu sa se dezbrace. Apucase sa-si dea jos doar bluza de la uniforma, cand simti o prezenta demonica si se intoarse catre fereastra.