 ShinModerator
Postari: 815
|
|
Pai la asa o cerere..cum putem refuza??
M-apuc de scris, si un fel de nota bene: Buta = porc ( o sa vedeti voi la c ma refer)
Ternul ajunse in Tokio putin inainte de rasaritul soarelui. Megumi era franta, iar Kurama a trebuit sa o scuture putin pentru a o trezi.
-Ce bine e afara!!! spuse Megumi dupa ce coborara, intinzandu-se.
-Asa e...
-hmm...Minamino san...scuze ca am adormit in bratele tale..hmm..n-am sforait nu?
Kurama incepu sa rada. Megumi nu sforaia de loc, insa adesea parea sa aiba cosmaruri, pentru ca se agita mult.
- Nu..n-ai sforait, spuse el intr-un final. Dar am crezut ca va trebui sa te duc in brate pana acasa.
-De ce???
- Pai nu te mai trezeai.
- Aaaa...spuse ea. Pai daca tot m-am trezit..mergem?
- Desigur.
Se urcara in metrou. La ora aceea era destul de aglomerat, pentru ca o multime de oameni se duceau la munca. Kurama o feri pe Megumi de multimea de oameni ce tocmai se urca si se asezara pe cele mai apropiate locuri posibile.
- Ne..Minamino san...tu cum reusesti sa pleci de acasa fara sa dai de banuit?
- Presupun ca la fel ca tine. Mint.
- Da, spuse Megumi privind pe geam neatenta, dar ce le spui parintilor tai?
- Ca sunt in excursie, sau ca am putina treaba undeva, ca-mi petrec noaptea la un coleg sa studiem, chestii din astea. De ce?
- aaa...
- S-a intamplat ceva?
- Pai..ramasesem fara scuze, raspunse Megumi zambind.
Kurama se amuza si in curand schimbara subiectul, ajungand cu discutia subiectul scoala.
- Imi fac griji pentru examenele de peste doua saptamani. N-am invatat nimic.
- N-ai de ce sa-ti faci griji, spuse Kurama, la cum te descurci la ore...nu cred sa ai probleme.
- Da..dar am mult de recuperat, si nu stiu daca voi reusi. In plus, ma pierd la examene. Nu pot sa raman deloc calma.
Kurama o privi uimit:
-Nu s-ar zice ca o duci rau la capitolul concentrare.
- Ce vrei sa spui cu asta?? intreba ea bosumflandu-se.
- Nimic...nimic...
- Sa stii ca chiar am emotii la examene.
- Atunci o sa rezolvam problema.
- Cum? intreba ea surprinsa.
- Vii sa invatam impreuna.
Megumi era sa cada de pe scaun.
-Adica la tine acasa??
- Pai..cam asa ceva.
- Dar parintii tai ce vor crede??
- Pai, cred ca mama se va bucura. Nu prea am obiceiul sa aduc colegi acasa. Iar Shuuichi va spune si el ca are in sfarsit un frate normal.
- Shuuichi??? intreba Megumi nedumerita.
- Da..fratele meu vitreg. E destul de debusolant ca avem acelasi nume.
Megumi se intrista si spuse...
- E atat de bine sa ai un frate...
- Tu n-ai frati?
- Nu, raspunse ea grav, iar Kurama simti ca ar fi bine sa nu mai continue discutia.
Cand ajunsera in fata casei lui Megumi, Kurama spuse.
-Am sa vin diseara pe la 5 sa te iau. Sa nu uiti sa iei si caietele.
- Dar...
- Dar ce? Nu vrei sa inveti pentru examen?
- Ba da..dar nu era nevoi sa te...
-Atunci asa ramane. Ne vedem la 5.
Megumi ramase in fata casei privindu-l pe Kurama cum se indeparta. Intra in curta sarind intr-un picior. Se simtea foarte fericita, desi in ultimele doua zile se intamplasera o multime de lucruri. Cand ajunse in fata usii starea de fericire ii disparu; tatal ei era acasa.
Intra incet, fara sa faca zgomot. Cineva rasturnase dulapiorul din hol, iar acum erau imprastiate pe jos incaltarile si alte nimicuri. Sperand ca nu va trebui sa dea ochii cu tatal ei, Megumi inainta pe varfuri pana la casa scarii, insa inainte sa puna piciorul pe prima treapta o voce se auzi din camera alaturata.
- Deci in sfarsit te-ai hotarat sa ne onorezi cu prezenta ta...
Inima lui Megumi incepu sa bata din ce in ce mai tare. Stia ce o asteapta, insa nu avea de ales. Intra in camera.
Pe masa era o dezordine de nedescris: resturi de mancare, sticle goale de bautura, farfurii murdare...Iar pe jos aceeasi chestie: haine, sticle, pantofi...
-Gomena...
-Taci din gura!...
Tatal ei se ridica de pe scaun si se apropie de ea. Megumi se incorda, insa el parea cu adevarat ingrijorat, asa ca ea lasa garda jos. Cand ajunse in fata lui Megumi, paru ca vrea sa o mangaie insa ridica mana si ii dadu o palma strigand:
- Unde ai fost pana acum?? Umbli ca o stricata pe cine stie unde doua nopti la rand si te astepti sa scapi cu basma curata??
Palma fu foarte puternica, insa Megumi ramase in picioare. Nu riposta si nici nu plangea. Pur si simplu statea acolo, asteptand sa se termine totul.
- Nu stiu cum a fost in casa asta de nebuni inainte sa vin eu, dar credeam ca ai inteles ca lucrurile trebuie sa se schimbe. De acum inainte cand vin acasa, vreau sa am mancarea pregatita, chiar daca vin la 5 dimineata acasa. Ai inteles?
- Da...
- Se pare ca maica-ta a uitat de casa asta si mi te-a lasat pe cap!
- Pe ea o lasi in pace! striga Megumi, infruntandu-l.
- Sau ce? spuse el, parand multumit de reactia fetei.
- Sau nu raspund. De mine te poti lua cat vrei. Nu ma intereseaza...insa daca te atingi de ea...
- Ooo..trecem la amenintari... sa vedem daca iti place acum.
Si luand o curea o lovi pana cand obosi. Apoi, ii spuse cu un aer superior, impingand-o cu piciorul:
- Ridica-te si pleaca de aici. Nu am chef sa-ti mai vad fata...si asta sa-ti fie invatatura de minte...sa nu mai comentezi pe viitor, ca o sa regreti.
Megumi nu-i raspunse. Se ridica si pleca din camera. De pe scari il auzi strigand:
- Si cina sa fie gata pana la ora 5! Pentru ca apoi plec.
Megumi intra in camera si incuie usa in urma ei. Se duse in fata oglinzii si isi sterse sangele care i se prelinsese pe fata. Ii aparusera niste vanatai urate. Lua telefonul si forma nr lui Kurama.
-moshi moshi...Minamino desu.
- Konnichi wa. Okurimono Megumi desu. Minamino san e acasa?
- Shuuichi kun? Desigur. Il chem acum.
Megumi astepta pana cand Kurama ridica receptorul
- Megumi chan? S-a intamplat ceva?
- hmm...imi pare rau..dar nu ne putem intalni astazi...am avut...a intervenit ceva...gomenasai. Promit sa ma revansez.
- Te simti bine? Ai patit ceva?
- Nu...nimic..spuse ea pe un ton vesel. Doar ca nu pot veni la 5. Arigato....si inchise.
Kurama se uita la ceas.Era abia 9:20.
- Shuuichi! S-a intamplat ceva? intreba mama lui.
- Nu...totul e in regula.
- Cine era?
- O colega de clasa. Cea despre care ti-am spus. Mi-a spus ca nu poate veni, si ca lasam pe alta data.
- Aaa...dar poate vine intr-o zi si ea pe aici. Mi-ar placea sa o cunosc.
- Bine.
Din capatul scarilor fratele sau vitreg asculta. Cand Kurama trecu pe langa el spuse:
- De ce nu mi-ai spus ca ai o iubita??
- Ia mai taci, spuse Kurama dandu-i un bobarnac.
Intre timp Megumi isi pansa ranile. O parte din ele le vindeca repede, insa nevrand sa-si iroseasca puterile, lasa restul vanatailor sa se vindece de la sine. Oricum pana maine dimineata vor fi disparut.
Se intinse pe pat si inchise ochii. Era obosita si n-avea chef de nimic. Ii parea rau ca a trebuit sa anuleze intalnirea cu Minamino, dar nu se putea intalni cu el in halul in care arata.
Pana la urma se ridica si cobori jos, unde se apuca de facut curat. Buta, tatal ei vitreg, statea la televizor. Pana la pranz termina curatenia si se apuca de gatit. Desi nu mentionase decat de cina, Megumi era sigura ca tatal ei vitreg avea sa faca scandal daca masa de pranz nu ar fi fost pregatita; in plus, era si ea lihnita.
Ziua trecu repede, si in curand veni ora 5. Megumi privea in gol pe fereastra. Dupa ce manca Buta pleca, probabil sa bea prin cine stie ce bar cu prietenii lui.
- Yousha(mila) Buta...spuse Megumi razand. Apoi plecandu-si capul, o lacrima i se scurse pe obraz. I se parea cea mai proasta combinatie de nume. Pe mama ei o amuza, insa o gasea dezgustatoare.
Megumi stranse farfuriile si le spala. Cand se uita la ceas vazu ca e deja ora 6 fara un sfert. Inima ii tresari puternic, insa reveni la normal destul de repede.
- Sunt o proasta, spuse ea trista.Nu pot sa cred ca am crezut ca va veni oricum. La ce ma asteptam?? Sunt o proasta...si de ce plang?? Doar nu e nimic intre noi....nimic....
Cineva suna la usa. Inima lui Megumi incepu din nou sa bata mai repede, insa era sigura ca nu era el la usa. Isi sterse lacrimile si incercand sa para cat mai normal deschise usa.
- Yo!
- Minamino san!?
- Nu pareai prea bine la telefon. M-am gandit ca ar fi o idee buna sa vin sa te vad...hmm..te simti bine?
Megumi avu impulsul de a se arunca in bratele lui. Tot ce vroia era sa planga, insa, ii raspunse zambind:
- Ma simt excelent. Putin cam obosita, insa nu-i nimic grav. Nu trebuia sa te deranjezi, insa in sinea ei nu mai putea de bucurie.
- M-am gandit ca daca tot nu poti veni, sa vin eu la tine sa invatam. Asta daca nu deranjez.
- A...nu ....deloc....dozo...
Kurama intra, iar Megumi il conduse in camera ei. Ii parea bine ca Buta plecase, pentru ca altfel ar fi avut probleme mari.
- Ano...incepu Kurama...de n-ai putut veni?
- Aa...tatal meu vitreg a spus ca am pierdut destul timp pe drumuri si ca ar trebui sa mai stau pe acasa...gomenasai.
- N-ai pentru ce sa-ti scuze. Oricum, sa ne apucam de invatat. La ce ai probleme.
- Mate...spuse Megumi resemnata.
- Atunci cu asta incepem, zise Kurama zambind.
Megumi scoase manualul si caietele si incepura studiul.
_______________________________________
We have the right to love, and to be loved.
|
|
Shannarouu!!!!Il cheama Itachi.
i hate this ....
sa vezi ca poate e facuta la un teatru sau cum se numeste ...
e soooooooooper ultima parte! chiar vream sa va zik sa faceti faza asta! k toata seara stau si visez .........
