 ShinModerator
Postari: 815
|
|
A doua zi dimineata, cand se trezi, Megumi vazu ca era singura in pat. Se auzeau zgomote in bucatarie, semn ca Minamino pregatea micul dejun, si nu o trezi si pe ea. Megumi se baga din nou sub plapuma, si inchise ochii. Nu prea dormise ultimele doua nopti, nu mai mult de vreo 2 sau 3 ore, iar gandul ca trebuie sa-si petreaca intreaga zi, colindand de-a lungul granitei lumii stafiilor nu o incanta de loc. Ar fi preferat sa stea la scoala, macar acolo putea cat de cat sa mai motaie, sau cel putin, acolo nu trebuia sa fie cu simturile alerte non stop. Stia ca ar trebui sa ridice din pat si sa faca un dus, insa tot ce isi dorea in acel moment era sa doarma.
Pentru prima data, de cand se trezi dupa acel accident, trecu o noapte, fara cosmaruri. Asta o linistea pe Megumi, insa i se parea uneori, ca realitatea este vis, si cosmarurile realitate. Se intoarse pe o parte si deschise ochii. Incerca sa ii tina deschisi, insa ploapele erau prea grele, asa ca in clipa urmatoare, atipi.
Se trezi abia cand veni Kurama sa o cheme la micul dejun:
- Trezeste-te....micul dejun e gata.
- Mai lasa-ma 5 minute, mormai Megumi, acoperindu-si fata cu o perna...inca 5 minute...
- Hai..nu mai fi lenesa, insista Kurama..
- Inca 5 minute...promit ca ma trezesc ... doar 5...
- Nici un minut. daca mai lenevesti mult se face tarziu....
- Dar e vorba de numai 5 minute....
- Se raceste mancare...
- Ce mancare?
- Vino si vei vedea.
Megumi scoase un sunet ciudat si arunca perna cu care isi acoperise fata inspre Kurama.
- Vroiam sa mai dorm 5 minute, spuse ea, in timp ce se dadu sa se ridice din pat. Isi aminti atunci ca nu are haine pe ea, si tragandu-si cerasaful mai sus, ezita.
- Hai, insista Kurama. Grabeste-te!
Megumi se ridica din pat si isi lua repede halatul pe ea. Rosi puternic cand observa ca o urmarea in tot ce facea, si se grabi sa intre in baie, sa faca un dus rapid. Kurama ii spuse ca o asteapta in bucatarie.
Kurama se aseza la masa si isi ridica ochii catre fereastra deschisa. Vantul adia usor, sufland perdelele. Ii parea rau ca trebuia sa rateze o zi atat de frumoasa. insa nu prea avea de ales. Stia prea bine ca problemele erau urgente, iar amanarea lor nu ar fi adus nimic bun, stafiile incepusera din nou sa se agite, iar acum ca nu mai era kekkai-ul, ele deveneau periculoase. Nu mai conta ca era Hiei cel care pazea granita dintre lumi, daca si cineva precum kagai reusise sa se strecoare, cu atatea stafii, inseamna ca intr-adevar este o fisura pe undeva. Ceea ce il preocupa insa si mai mult era motivul acestei agitatii. Cineva trebuie sa fi fost vinovat. Cine era cel care provocase in primul rand fisura? Iar pe langa asta, cine controla stafiile?
- O sa fie o zi foarte grea, isi spuse el.
Megumi intra in bucatarie, spunand:
- Puteai sa ma mai lasi macar 5 minute. E destul de devreme.
Kurama o privi uimit, si nu-i raspunse. Ea se uita la el nedumerita, iar cand descoperi cauza uimirii lui spuse rosind.
- Botan mi-a spus ca trebuie sa o port. Ca e uniforma mea de detectiv.
Megumi era imbracata intr-un costum traditional, asemanator celui purtat de Genkai, insa mult mai provocator. Kurama zambi si spuse:
- Iti sta bine, desi nu tin minte sa-l fi vazut pe Yuusuke purtand asa ceva.
Pe Megumi o pufni rasul, si se aseza la masa. Se pare ca pana la urma, Kurama nu se obosise sa gateasca, ci doar incalzi putin laptele. Megumi isi turna cerealele intr-un bol, iar apoi adauga laptele, insa era inca adormita, pentru ca varsa si pe masa.
Isi dadu seama la timp insa, si pagubele nu fura prea mari.
- Minamino san, incepu Megumi, cine crezi ca e in spatele povestii astea? Adica mi se pare mult prea ciudat, ca o fisura sa fi aparut din senin, si stafii si demoni de clasa A, trec granita cu un scop anume.
Kurama schita un zambet. Megumi era foarte perspicace. Lega evenimentele intre ele si ajunse la aceeasi cocluzie ca si el: cineva trebuie sa fi provocat toate astea. Kurama era sigur ca si Hiei si koenma se gandisera la acelasi lucru si vroia sa vorbeasca cu ei despre asta. Cu Hiei avea de gand sa vorbeasca chiar in ziua respectiva, si daca nu afla nimic, s-ar fi dus pana in Lumea siprituala sa vorbeasca cu koenma.
- Ne..Minamino san!! Ma asculti? spuse putin ingrjorata.
-Da, imi cer scuze, raspunse el, trezit din visare. Ma gandeam la ce ai spus. Si eu am ajuns la aceeasi concluzie. Dar cine poate fi? Vreau sa vorbesc despre asta cu Hiei astazi.
Megumi stramba din nas, cand auzi numele ,,Hiei", insa nu spuse nimic. Si ea isi dorea sa se termine cat mai repede povestea asta, pentru ca avea o presimtire destul de neplacuta.
- Crezi ca stie vreo ceva? intreba ea.
- Sper, oricum, daca nu aflu nimic de la el, ma duc sa vorbesc cu koenma.
- Sper sa stie si el vreo ceva, pentru ca altfel, am impresia ca muncim degeaba.
- Dar pana nu stim ceva sigur, n-avem ce face altceva.
Dupa ce terminara micul dejun, plecara sa se intalneasca cu ceilalti. Numai ei mai trebuiau sa vina, iar Hiei era putin iritat de intarzierea lor. Cand ii vazu, priul lucru pe care il facu Botan, fu sa o felicite pe Megumi pentru uniforma:
- Iti sta foarte bine , spuse ea, ma pricep la ales modele.
Megumi ii multumi rosind, mai ales ca Hiei mai avea putin si parea ca va face o criza de nervi.
- Vom face echipe de cate doi, spuse el. Suntem 6, asa ca vor fi trei echipe, care vor patrula pe trei nivele diferite. Vreau sa terminam astazi cu ele, asa ca nu leneviti. Tu vii cu mine, spuse el, aratand spre Megumi.
Ea il privi foarte surprinsa.
- Eu? intreba Megumi nesigura.
- Da..raspunse Hiei. Doar nu credeai ca te las sa mergi cu Kurama nu? daca mergeti voi doi nu prea stiu cata treaba o sa faceti, prin urmare, tu vii cu mine, iar Kurama poate sa mearga cu cine vrea.
- Dar nu e drept., puteam la fel de bine sa merg cu Botan, protesta Megumi, nu neaparat pentru ca nu vroia sa mearga cu el (nu ca vroia, dar...), dar mai mult pentru ca din cuvintele lui reiesea ca ea este complet inutila.
- Da, raspunse Hiei, fara sa se intoarca, insa nu prea am incredere in tine.
Megumi ramase surprinsa, iar Kurama spuse pe un ton preventiv:
- Hiei!
- Ehh..fie cum vrei atunci, ii raspunse Megumi. Merg cu tine. Ne vedem diseara, ii spuse ea lui Kurama, si ii dadu un pupic pe obraz, aproape insesizabil, dupa care il urma pe Hiei.
Kurama merse pana la urma alaturi de Botan, iar Yuusuke bineinteles, alaturi de Kuwabara. Hiei era foarte rapid, insa Megumi tinea pasul cu usurinta, si nu o deranja cand Hiei mai marea viteza. Ajunsera in sfarsit la nivelul 7, cel pe care trebuiau sa-l verifice.
Hiei se opri brusc, iar Megumi care se gandea la cat o sa piarda la scoala si cat o sa aiba dupa aia de recuperat, plus temele, nu-l vazu, si intra in el, aproape daramandu-l.
- Gomene, spuse ea. Nu eram atenta.
- Evident, raspunse Hiei, de aceea am si vrut sa mergi cu mine.
- De ce ne-am oprit?
- Asta e nivelul pe care trebuie sa-l verifcam noi.
- Ce aura demonica puternica! spuse Megumi cutremurandu-se putin.
- Mdea, dar nu poti spuse ca te deranjeaza prea tare nu?
- Ce vrei sa spui cu asta?
- Nimic, doar incearca sa nu mai visezi cu ochii deschisi si sa fii putin atenta la ce trebuie sa faci.
Megumi se stramba la el si porni din urma lui.Comportamentul lui Hiei o deranja, mai ales modul in care o privea. Parea sa o studieze in cap pana in picioare, ca si cand ar fi vrut sa gaseasca un defect, cat de mic, pe care apoi sa-l foloseasca ca un fel de arma impotriva ei. Pe langa asta era foarte nepoliticos cu ea.
Cand se reintalnira cu totii seara, nici o echipa nu avusese vreun succes.
- Maine la aceeasi ora, spuse Hiei. Poate nu mai intarziati, adauga el, uitandu-se la Megumi.
Ea scoase limba si dupa ce spuse la revedere celorlalti pleca.
- Cum a fost? intreba Kurama in drum spre casa. Ti-a mai spus vreo ceva?
- Din pacate nu prea, raspunse Megumi, frecandu-si incheietura. Putea sa spuna macar:,, Ai grija ca pe aici sunt capcane", sau ,,fii atenta la mlastini!". dar nu..el nu a spus decat: ,,Nu mai pierde vremea degeaba". M-a scos din sarite! Si e foarte rapid.
Kurama incepu sa rada.
- Asa e el. E de treaba, ai sa te obisnuiesti cu el destul de repede.
- Sper, raspunse Megumi.
Cand intrara in casa, Megumi se aseza pe canapea., incercand sa ramana treaza, insa imediat ce se aseza, o fura somnul. Hiei o solicitase destul de mult.
Cand intra Kurama in camera, o gasi dormind dusa. O lua in brate si o duse in dormitor.
_______________________________________
We have the right to love, and to be loved.
|
|
