M-am gandit k ar merge un rpg si la Yuyu Hakusho. Eu ma bag. Sunt Kurama, daca tot trebuie sa fim cineva. Se mai baga cineva? Ar fi putin cam neplacut sa scriu de una singura. Da` daca trebuie.....
Rpg – poza de Shin, in Yu Yu Hakusho · 34.4KB
_______________________________________ We have the right to love, and to be loved.
Nu cred ca se va supara cineva..oricum..eu am sa incep sa scriu. Daca mai vrea careva (si chiar va roooog) va anuntati cu un post micut si scrieti.
Here we go....sa spuneti ce credeti: Okurimono=cadou Megumi=a binecuvanta
-Clasa, ridicati-va! Incepand de astazi vom avea o noua colega. Tocmai s-a transferat din America. - Watashi wa Okurimono Megumi desu. Yoroshiku onegaishimasu! (Ma numesc Okurimono Megumi. Incanata de cunostinta!) -Okurimono san, ai un loc liber chiar acolo. -Hai. Fata se duse la locul indicat de profesoara. -Buna, ii spuse ea baiatului din spate. -Buna ii raspunse el zambindu-i. -Cum te numesti? -Minamino Shuuichi. Yoroshiku. -Yoroshiku mo! Okurimono Megumi care s-a intors din America dupa doi ani de studii acolo s-a mutat de curand in Tokio, cu tatal ei vitreg si cu sora ei mai mica. Avea 16 ani, parul negru, lung pana la talie si ochii de un albastru deschis si un corp de fotomodel, ceea ce atrase imediat atentia unora dintre colegii ei de clasa. -Minamino san, incepu profesoara, te rog frumos sa o ajuti pe noua ta colega daca are nevoie de manuale sau lucruri de genul asta. -Hai! Lectia incepu si in sala de clasa se lasa liniste. Kurama ii dadu lui Megumi manualul sau. -Dar, Minamino san, tu nu ai nevoie de el? -Nu, e in regula. Poti sa-l iei. -Domo arigato (multumesc). Cand suna clopotelul aprope toate fetele venira la banca noii venite sa afle cat mai multe despre ea. -Si cum e in America? intreba o fata. -Frumos, raspunse Megumi, putin intimidata de numarul mare de persoane care se adunase la banca ei. -Ai fost acolo cu bursa?intreba o alta fata. -Da. -Care este formatia ta preferata? Iar lucrurile continuara asa toata ziua, chiar si dupa ultima ora, cand, luata cu asalt de cum se suna, Megumi uita sa returneze manualul de geometrie pe care Shuuichi i-l imprumutase ora trecuta. Cand isi dadu seama ca manualul ramase la ea, se indepartase de mult de scoala. Din fericire nici una din colegile ei nu locuia in acea zona si de la o vreme merse singura spre casa. Pentru ca nu dorea sa-i cauzeze nici un fel de neplaceri lui Shuuichi, se intoarse la scoala, sperand ca inca mai este acolo. Din fericire il gasi in laboratorul de biologie. -Gomenasai, spuse ea gafaind in timp ce ii intindea manualul. Am uitat sa ti-l dau cand s-a terminat ora. -Nu-i nimic ii raspunse el uimit ca s-a intors din drum ca sa-i aduca manualul. De unde te-ai intors? -Aaa...nu de departe, raspunse ea rusinata. Era destul de surprinsa de intrebare, Shuuichi fusese singurul care n-o intrebase nimic inafara de: ,,Mai ai nevoie de manual?", iar acum o intrebare ca asta. ,, E chiar dragut" isi spuse ea in gand. ,,Doamne, la ce ma gandesc?! Megumi...linisteste-te, e doar un coleg, chiar daca este dragut." - Mai ramai in scoala? intreba el, vazand-o ca era cu gandul departe. -Poftim? intreba ea surprinsa. Aaa...nu. Trebuie sa merg acasa. -Bine atunci. Te conduc. -Poftim?? El ii zambi si spuse: -Pe unde stai? -In Chiyoda. -Inseamna ca suntem aproape vecini. -Serios? Tu tot acolo stai? -Da. Hai sa mergem, spuse el in timp ce isi dadea halatul de laborator jos.
Rpg – poza de Shin, in Yu Yu Hakusho · 6.6KB
_______________________________________ We have the right to love, and to be loved.
Presupun ca nu mai vrea nimeni sa scrie. Ehh..nu-i nimic, eu am sa mai astept, deci cand aveti o idee scrieti. Pana atunci am sa mai conitnuu eu. Iar daca nu scrieti macar spuneti ce parere aveti, ok????
Megumi intarziaze destul de mult acasa, dar cand ajunse observa ca nu era nimeni acasa. Din pricina serviciului, mama ei nu venea acasa decat in week-end, iar tatal ei vitreg avea obiceiul de a veni acasa foarte tarziu. Kurama, se intoarse si el acasa. Fratele sau il intampina de cum intra in casa: -Ne, onisan, ma ajuti cu tema la mate dupa cina. -Bine,am sa te ajut. Dupa cina, Kurama se duse in camera fratelui sau, pentru a-l ajuta. Cand terminara era deja tarziu, si se dusera amandoi direct la culcare. Pe la unu noaptea, cineva intra pe furis in camera. Kurama isi scoase biciul si-l ataca pe intrus. Acesta se feri, iar luna ii lumina fata. - Nu era nevoie de o asemenea intampinare, ii spuse acesta. - Hiei? zise Kurama. Ce faci aici? -Am venit sa vorbim, dar inteleg daca esti ocupat. -Fii serios. Ce s-a intamplat. -Probleme in Lumea de Apoi. -Ce fel de probleme? intreba Kurama. - Cineva a furat Otome no shinjiu (Perla fecioarei), si a adus-o in Lumea oamenilor. -Otome no shinjiu? Ce treaba are asta cu tine? -Nu prea multa, doar ca hotul a trebui sa vina in lumea oamenilor nu? Iar eu pazesc granita dintre lumi. -Inteleg. Si vrei sa te ajut sa o gasesti? -Nu, vreau sa o gasesti. Eu trebuie sa ma intorc. Oricum, rugamintea este de la Yomi. -Inteleg. Am auzit cate ceva despre perla, dar nu destule incat sa o pot gasi. Ce imi poti spune despre ea si despre cel care a furat-o? - Poftim, spuse Hiei si ii intinse un raport. -Destul de subtire, spuse Kurama razand. -Ce vrei?spuse Hiei suparat, n-avem mai multe informatii. Oricum, ocupate de asta cat mai repede. Eu ma intorc in Lumea de Apoi. Daca ai nevoi de mine stii cum sa ma contactezi nu? -Da, raspunse Kurama. Aaa...si Hiei, data viitoare cand mai vii in vizita nu te mai furisa pe fereastra. -Hmpf...pufni Hiei si disparu. Kurama se uita la raport si spuse: -Otome no shinjiu...din hot am ajuns recuperator de comori. A doua zi dimineata, la scoala. -Minamino san! Ohayo! (buna dimineatza) -Megumi chan, ohayo. -Pari obosit, spuse ea ingrijorata, s-a intamplat ceva? -Nu, nimic. Nu e nevoie sa-ti faci griji. -Bine...aaa...am facut rost de manuale. Iti multumesc mult pentru ca m-ai ajutat ieri. -Cu placere. Intrara la ora. Dupa 15 minute se auzi din difuzor: -Okurimono Megumi este chemata in biroul directorului. Okurimono Megumi, te rog frumos sa te prezinti in biroul directorului. Megumi se uita surprinsa la profesor care ii facu semn sa iasa. De ce sa o cheme directorul? -Sper ca nu s-a intamplat nimic, isi spuse ea grabind pasul. Cand vru sa iasa de pe coridor cineva o prinse de brat. -Yo! -Botan san! spuse Megumi surprinsa. Imi pare rau, dar nu putem vorbi acum, trebuie sa merg pana in biroul directorului. -Aaa...ti-a placut? -..... -Eu am facut anuntul, ii raspunse Botan zambind. Hai sa mergem undeva sa vorbim. -Nu puteai sa astepti pana la pauza? protesta Megumi, in timp ce Botan o tragea dupa ea pe scari. -Nu. E o urgenta!! Ajunsera pe acoperisul scolii. - Bine, ce s-a intamplat? - Ai auzit vreodata de Otome no shinjiu? - Da, mi-a povestit tata despre ea. Ce s-a intamplat? - A fost furata din Lumea de Apoi si adusa in Lumea oamenilor. Koemna vrea sa o cauti. - Dar ce treaba are Koemna sama cu lucrurile furate din Lumea de Apoi? - Are. In plus, daca stii ce este n-ar trebui sa pui astfel de intrebari! - Bine, am inteles, si cum vrea sa o gasesc? Are macar vreo idee unde e? Sau macar cine a furat-o? -Pai, nu prea multe. Oricum stim ca si Lumea de Apoi a trimis pe cineva sa o caute, dar nu stim inca pe cine. Iti vom spune cand aflam. - Stai sa inteleg, trebuie sa recuperez perla inaintea Lumii de Apoi? - Aaa...nu. Nici vorba. Perla se va intoarce in Lumea de Apoi. Treba ta este sa o gasesti si sa o returnezi, sau sa te asiguri ca este returnata, in cazul in care te intalnesti... - Cu cel trimis din Lumea de Apoi sa o caute. Am inteles. Acum, spune-mi tot ce stii despre cel ce a furat-o. -Nimic. - Poftim?????????? - De fapt, noi speram sa iti folosesti puterea pentru a localiza perla. - Dar poate fi oriunde!! - Nu, stim deja cam pe unde este. Undeva in templul acesta, spuse Botan in timp ce arata un loc pe o harta. - Bine, raspunse Megumi, am sa ma ocup chiar in seara asta. - Aaa...Bravo! - Acum am intorc la ore..si Botan, data viitoare, asteapta pauza. - Bine, cum spui tu. ,,-E un detectiv spiritual foarte bun." isi spuse Botan. ,,Nu mai buna ca Yuusuke, dar macar e mai serioasa." Megumi se intoarse in clasa, si se aseza la locul ei. -In seara asta o sa am prima mea misiune. Nu credeam ca se va intampla chiar atat de repede. A trecut doar o saptamana de cand.... Acum o saptamana, chiar in seara in care Megumi se intoarse din America, in timp ce trecea pe o alee mai intunecata, a fost atacata de o stafie. Era destul de puternica, insa Megumi mostenise o putere spirituala foarte mare de la tatal sau. Lupta dura putin, iar cand Megumi dadu sa plece, un mesager de la Koemna veni la ea. Era Botan. Megumi se duse la Koemna, si fu instiintata ca de acum inainte va fi noul detectiv al Lumii Spirituale.Incerca sa refuze dar termina prin a deveni detectiv spiritual. Iar astazi i s-a incredintat prima misiune. Clopotelul suna, trezind-o din amintiri. -Ne, Megumi chan, ce a vrut direcorul? o intreba o colega. Nu se gandise la ce sa raspunda, daca cineva o intreba asta. -Pai...incepu Megumi, ..... -Ce? intreba o alta colega care venise la banca ei. -Niste probleme legate de transferul meu. Nimic deosebit. -Aa...iei pranzul cu noi? -Da, raspunse Megumi usurata. Intre timp, Kurama se gandea la Perla fecioarei. El era un hot priceput, si in doua zile ar fi dat de urma perlei cu siguranta. Informatiile erau insa prea putine. Astfel trecu ziua. -Megumi chan! spuse o colega, mergi acasa? -Imi cer scuze, am putina treaba. Ne vedem maine. -Pe maine!! Kurama plecase deja. Megumi se duse direct in statie, de unde lua trenul spre templu. Templul era in afara orasului. Intr-o padure salbatica. Pe masura ce se apropia de templu, simtea tot mai puternica puterea perlei. Perla a carei frumusete subjuga pe oricine o privea. Ii parea bine ca Botan ii spuse unde sa gaseasca perla, deoarece din oras nu i-ar fi simtit niciodata aura. Dar daca stiau unde e, de ce mai trebuia ea sa-si folseasca puterea. Oricum,n-avea timp sa se gandeasca la detalii, deoarece templul era drept in fata. Megumi intra. Inainta prin camere, ghidata de puterea perlei, intelegand de ce spuse Botan ca va avea nevoie de puterea ei; locul era ca un labirint urias. Pana acum nu dadu de nici un fel de capcana, ceea ce nu putea insemna decat doua lucruri: fie era o capcana, putin probabil insa tinand cont de circumstante, fie aceea nu era decat o ascunzatoare provizorie iar hotul nu era unul prea bun. Oricum, ea inainta cu grija. Ajunse la un tunel, care cobora sub pamant. Intra. Era foarte intuneric, asa ca aprinse un foc magic, desi era riscant. Dupa vreo 10 minute de mers, Megumi ajunse la o usa. -Aici e, isi spuse ea. Ii simt puterea. Deschise usa si intra in camera. Desi nu-i placea ca trebuie sa o faca, Megumi isi lega o bandana la ochi. Nu vroia sa riste sa priveasca perla, inainte de a o sigila. Inainta cu grija si cu toate simturile ascutite, ghidata de aura perlei. Ajunse la ea si o lua in mana. I se parea mult prea ciudat ca nimeni nu o atacase pana acum, si ca nu dadu de nici o capcana. -Sa nu pierdem timpul, spuse ea si sigila perla. Isi dadu bandana jos de la ochi si privi la medalionul ce-l avea acum in mana. Inca mai simtea puterea perlei, dar ascunsa in interiorul medalionului, n-avea cum sa afecteze pe nimeni. Cand se uita prin camera isi dadu seama de ce nu o atacase nimeni. Stafia care furase perla era moarta. - Nesabuitul! spuse ea. Ar fi trebuit sa gandeasca inainte sa incerce sa foloseasca perla. Si pleca de acolo, grabindu-se sa ajunga acasa inaintea tatalui ei vitreg. Avu noroc si ajunse in statie cu 5 minute inaintea trenului. Pe drumul spre casa insa, fu atacata de cateva stafii slabe si de niste ,,baieti de strada". -O sa am o noapte lunga, gandi Megumi. Sper sa scap de perla cat mai repede. Chestia asta atrage toate stafiile si toti raufacatorii din Tokio. Ajunse acasa, din fericire inaintea tatalui sau. Isi puse perla la gat si se apuca de pregatit cina. Cand o termina, desi tatal ei nu venise acasa, ea se duse la culcare, gandindu-se ca nu ar fi o idee prea buna sa mai vada cineva colierul. Kurama umblase prin oras toata noaptea, fara noroc. Era destul de greu sa gaseasca perla, fara nici un indiciu. -De maine incep sa caut inafara Tokio-ului, pentru ca sigur nu este in oras. Pana atunci ar trebui sa ma duc acasa. In timp ce se apropia de casa, simti puterea perlei. -Nu se poate. Cum de ... aici? Si porni dupa perla. Ajunse in fata unei case in stil japonez. Parea normala si nu simtea nici o alta aura demonica, inafara de cea a perlei. I se parea ciudat, insa intra in curte si se uita imprejur. Perla era fara indoiala in acea casa, in camera de la etaj. Geamul era deschis, asa ca sari pe pervaz si cand intra in camera ramase surprins. Pe pat, cu perla la gat, dormea Megumi. -Nu se poate ca ea sa fi furat perla, isi spuse Kurama, nu simt nici o putere la ea. Dar ce face cu perla la gat? Megumi dormea dezvelita. Nu era imbracata in pijamale ci purta o pereche de pantaloni scurti si un tricou larg, care ii alunecase de pe umar. Kurama intinse mana sa ia medalionul de la gatul fetei, insa, cand sa-l ia, Megumi se trezi. Din fericire, camera era mult prea intunecata pentru ca fata sa-l poata recunoaste. - Tu! striga ea incercand sa se fereasca de mana lui. Desi luat prin surprindere, Kurama se misca repede si o prinse inainte de a fugi. Megumi nu vroia sa lupte in casa si daca si-ar fi folosit puterea spirituala aici, sigur ar fi provocat pagube. Trebuia sa amane momentul cat mai mult posibil. Se elibera din stransoare si vru sa se indrepte catre geam, insa Kurama o prinse din nou. Ea se lupta sa scape, insa se impedeca si cazura. Lui Kurama nu-i placea deloc situatia si incerca sa ia perla fara sa o raneasca. Insa ea se lupta destul de bine, chiar si dupa ce cazut se zbatea. El ii prinse mainile ducandui mainile deasupra capului o imobiliza. Atunci Megumi spuse: -Da-mi drumul sau o sa tip! Nu ma subestima. Daca asta nu functioneaza, gandi ea, n-am de ales si va trebui sa-mi folosesc puterile. Kurama vru sa ia medalionul, insa Megumi se zbatu si incepu sa tipe: -Aaajutoo.... Atacatorul ii stranse mai tare mainile si aplecandu-se o saruta. Ea se inceta sa se mai zbata, surprinsa. Atacatorul mirosea a trandafiri, la fel ca Minamino, vru sa reactioneze si sa-l indeparteze, dar sarutul ii blocase corpul. Se simtea ciudat, ca si cand cel care o saruta era cineva cunoscut. Kurama, vazand ca nu se mai zbate slabi stransoarea si intinse mana sa ia medalionul, insa fara sa-si dea seama, luna ii lumina fata. -Minamino...san? spuse Megumi surprinsa. Imposibil. Kurama ii dadu drumul si fugi, fara sa ia perla. Megumi se ridica si ducand mana la buze spuse: -Minamino san...imposibil. Totusi....
Rpg – poza de Shin, in Yu Yu Hakusho · 36.5KB
_______________________________________ We have the right to love, and to be loved.
Ma bag si eu ce o iesi o iesi Ok eu o sa fiu Keiko ma aseman un pic cu ea
Mergand spre scoala Magumi se gandea la ce sa intamplat in seara aceea...nu stia ce sa creada daca chiar este Minamino sau doar i sa parut. -Nu e timpul sa stau pe ganduri,spune ea...trebuie sa scap de aceata perla cat mai repede. Ajunge in clasa se aseaza in banca...se uita in spate dar Kurama inca nu ajunsese la scoala. -Poate chiar ca a fost el...dar nu se poate asa ceva..este imposibil. Nu dureaza mult si apare si Kurama.Fata lui parca erea alta ...erea schimbat.Isi ridica privirea si o vede pe Megumi cum se uita la el cu o privire trista...chiar ma recunoscut?? isi spune el. -Ohayooooo!!!Megumi-chan...cu un zambet pe buze ca si cum nu el a fost cel de aseara. Dupa cateva secunde ii raspunde si Magumi: -Ohayo! Sigur nu a fost el doar ca mi sa parut ...nu are cum sa fie el. Orele au decurs normal numai ca Megumi si Kurama nu prea au stat de vb in aceea zi...parca nu se cunoasteau. In aceasi zi dar mai pe seara MEgumi se intalneste cu Botan ca sa ii predea Perla Fecioarei. -Nee!Megumi-chan,daijobou??*te simti bine*. -Aaa.cine eu ,da sunt foarte bine numai ca ...ca ... -Ca...?Sa intamplat ceva ? o intreaba Botan. -Nu ,nimica ...uita .Trebuie sa ajung acasa sa pregatesc cina.Sper sa ne mai vedem.Ja ne!! -Sigur..cat de curand !!si Botan se urca pe bat si se intoarce in Lumea Spiritelor pentru ai duce lui Koemna. In drum spre casa Megumi este rapita de niste demoni din Lumea de Apoi ce au scapt din inchisoare... -Ce vreti de la mine aratani hidoase??? Luati mainile dupa mine!!!! striga Megumi. -Hahahaa..acum am gasit ce trebuia ne lipseste doar Cheia Destinului si Cufarul Intunecat ...dar tu vei fi cea care ne va aduce aceste 2 obiecte. -Ce esti nebun ? Nu fac nimik ptr tine uratule...AAAAAAAAA!!! Dati.mi drumul!!!!! -Tu nu trebuie sa faci nimik ..de fapt deja ai facut...esti prinsa de noi CEI CARE VOM CONDUCE LUMEAAAAA! A doua zi la scoala Megumi lipseste...Kurama este un pic ingrijorat doar stie cat de mult ii place sa studiize lui Megumi... -Dupa scoala ma duc la ea sa vad ce sa intamplat... -Ano sa! Ano sa! Minamino-kun ce se intampla cu Megumi de nu a venit azi la scoala ? intreaba o colega. -Da da de ce nu a venit?...il intreaba toate fetele din clasa.Megumi isi facuse foarte multe prietene ...erea o fire foarte sociabila si prietenoasa. -Nu stiu.Dar de ce ma intrebati pe mine? -Pai sti...Minamino-kun tu esti mereu cu Megumi asa din cate am vazut noi ...tu te intelegi cel mai bine cu ea si in plus veniti impreuna la scoala. -Da...mda...asta asta asa e...simtind cum se inrosea la fata isi aduse aminte de aceea seara, de acel sarut.Inima incepu sa ii bata mai tare. Se trezeste din visul lui si le spune colegilor ca o sa afle el ce se intampla cu Megumi. Deja a trecut o saptamana de cand Megumi nu a mai venit la scoala , Kurama nu a reusit sa o gaseasa nici pe ea nici pe tatal ei. Erea deja ora 23:15...e timpul sa ma bag in pat.Maine este o zi lunga asa ca trebuie sa ma odihnesc,isi spuse in gand Kurama in timp ce se intindea in pat si stinse lumina de pe noptiera ce o avea langa pat. Dupa 10 min cand aproape sa il ia somnul simte prezenta cuiva. -Este unul...nu sunt doi. Erea Botan si Yusuke. -Hey!! Kurama dormi trezeste.te avem ceva important de discutat. -Voi ereati!!! M.am si speriat.Ce sa intamplat? -Uite care e treaba noi momentan avem alta misiune si nu este altcineva destul de puternic sa preia aceasta sarcina.Acum cateva zile Koemna a primit o scrisoare din partea unor demoni din Lumea De Apoi...niste evadati...nu stim cum au putut trece granita. -Asa si eu ce trebuie sa fac ? Sa ii prind? -Asteapta! il opreste Yusuke. Lasa.ma sa termin.Deci am primit o scrisoare prin care ne zice ca tine ostatica pe o detectiva de anoastra si ca in schimbul ei vor sa le dam Cheia DEstinului si Cufarul Intunericului.Tu trebuie sa o salvezi pe ea... -OK!am inteles...ramaneti datori .Si ai ceva o poza cu persoana respectiva un nume . -Da o cheama...Okurimono Megumi. Kurama ramane masca ...Megumi dar cum...cum de ea e o detectiva a Lumii Spiritelor??
Rpg – poza de Mitsuki, in Yu Yu Hakusho · 57.9KB
_______________________________________ "Love is not something you learn, love is something you know but do not realize until you find it.."
Poti sa scrii, sunt sigura ca n-ai sa strici nimic. Aa...Mistuki chan, arigato. Acum mai continuu eu.
Kurama accepta misiunea, dar nu-si putea reveni din soc. -Ne, Yuusuke, spuse Botan dupa ce plecara de la Kurama, crezi ca se simte bine? -Cine? Kurama? Cum sa nu! Era doar adormit. -Sper, stii cred ca se cunosc. -Cine? -Megumi si Kurama. -Nici o sansa. Cum sa se cunoasca? -Pai. invata la aceeasi scoala...de fapt, cred ca sunt colegi de clasa. -Aa...spuse Yuusuke ganditor. Asta este! Sper doar ca se va descurca fara comorile intunericului. Kurama pleca spre locul unde era tinuta prizoniera Megumi. Koemna nu putuse sa-i dea comorile, chiar daca Kurama le-ar fi inapoiat, deoarece acestea erau la Enma. Acum trebuia sa riste. Tot nu putea crede ca cea cu care se luptase in acea seara era detectiv spiritual. Nu simitise nici un fel de putere spirituala la ea, si sarutul acela.... Cand ajunse la fortareata demonilor isi dadu seama ca erau destul de puternici. -Cum de i-a lasat Hiei pe astia sa treaca? Aura care inconjura fortareata era puternica, iar capcane se gaseau la tot pasul. Cu toate acestea, Kurama se strecura cu usurinta in fortareata si reusi sa ajunga la locul unde era tinuta prizoniera Megumi fara probleme si fara sa alerteze pe nimeni. Se gabdi sa captureze mai intai demonii si apoi sa vina dupa ea, insa nu ar fi vrut sa-i puna viata in primejdie in cazul in care lucrurile ar fi iesit rau. Deschise usa si intra. Megumi era inlantuita de un perete; folosisera catusi spirituale, si dupa cum aratau incheieturile fetei, se zbatuse destul de mult, pana lensinase. Kurama se apropie de ea vrand sa-i desfaca catusele, insa cand intinse mana fu oprit de un scut spiritual si o minge de foc tasni spre el. Kurama se feri, acum simti pentru prima data puterea spirituala a fetei. Era puternica. - V-ati intors? spuse Megumi fara sa ridice ochii. Sa nu credeti ca mai puneti mana pe mine. -Yo! spuse Kurama. Megumi ridica ochii surprinsa. Se asteptase sa aiba in fata demonii ce o rapisera insa.. -Minamino san?? Ce faci aici? -Botan m-a rugat sa te salvezi. Ai putea sa nu ma ataci cat iti desfac catusele. Megumi ezita putin insa desfacu vraja si-i permise lui Kurama sa desfaca catusele. -Poti sa te ridici? intreba el. -Da. raspunse ea cu vocea stinsa. Nu se poate. In seara aceea..chiar a fost el...gandi ea. Megumi se ridica, dar cazu imediat.Nu mancase nimic de cand a fost rapita si nu acceptase nici macar apa. Kurama o prinse inainte sa atinga pamantul zicand. -Tine-te de mine, esti mult prea slabita. Megumi se prinse de Kurama si reusi sa stea pe doua picioare. -Bea asta, ii spuse Kurama, te vei simti mai bine. Ea bau si se simti revigorata. -Hai sa mergem, incepu Kurama, trebuie sa te scot de aici cat mai repede. Urca in spatele meu, ne vom deplasa mai repede asa. Megumi ezita. Isi aminti de seara aceea si intreba: -De unde o stii pe Botan san? -Suntem prieteni de mult timp. O cunosc si pe ea si pe Yuusuke. Am trecut prin multe impreuna.Acum urca. Sa nu pierdem timpul. Megumi tot nu se misca -Tu ai fost nu? In seara aceea. Tu ai incercat sa iei perla nu? Kurama se intoarse spre ea. Se asteptase la o asemenea intrebare. -Da, eu fusesem trimis din Lumea de Apoi sa o recuperez, iar cu privire la cele intamplate atunci...vom discuta dupa ce iesim de aici. Acum urca. Megumi rosi, dar de data asta se conforma. Se lipi de Kurama. Ii simtea parfumul de trandafiri. Kurama se deplasa usor prin fortareata. Prioritatea lui era sa o scoata pe Megumi afara si apoi sa captureze demonii. -Minamino san..spuse Megumi, multumesc ca ai venit sa ma salvezi. -Cu placere, raspunse el, si in acel moment o alarma se declansa undeva. Au aflat, trebuie sa ne grabim! Insa o armata de stafii le aparu in fata. -Zannen (pacat), spuse Megumi desprinzandu-se de Kurama. Se pare ca acum trebuie sa luptam. -Nu esti in stare, incepu Kurama, dar Megumi ii zambi si spuse. -Nu-ti fa griji, nu sunt prea puternice. Pe cele mai puternice ti le las tie. Kurama dadu sa protesteze dar Megumi spuse: -Minamino san!....Ai incredere in mine.
Rpg – poza de Shin, in Yu Yu Hakusho · 3.5KB
_______________________________________ We have the right to love, and to be loved.
am scris putin ca dimineata nu am multa inspiratie
Multimi de stafi ii inconjurau pe cei 2 dar se parea ca ptr Megumi e o nimik toata chiar daca ramase fara puteri, luptand alaturi de Kurama simtea cum puterile ii revin. -Ce se imtampla cu mine?De ce ma simt asa ?se intreaba Megumi. -Stai linistita o sa te protejez,spune Kurama, o sa te protejez cu pretul vietii mele. Inima lui Megumi incepea sa bata din ce in ce mai tare si rosea. -HAI!Am incredere in tine Minamino-san.Am sa ma alatur tie indata ce imi mai recuperez din puteri. Kurama scoate un trandafir de un rosu aprins din parul lui, il invarteste de cateva ori si apare bicuiul.Din 2 miscari elimina jumatate din stafi...dar ele se inmulteau .Kurama lupta ca niciodata ...parca erea de neoprit. -Ce puternic e ...si stilul lui de a lupta, spune Megumi in timp ce il privea pe Kurama cum se batea cu stafiile.Dar stai acest simt ce este ...parca e cunoscut, parca am mai trait aceasta poveste. Da asa erea Megumi cu 3 ani in urma avusese un partener de munca care murise ptr a o proteja pe ea . De fapt ei ereau chiar iubiti si lucrau impreuna.Ereau perechea potrivita dar Megumi nu isi mai aminteste nimik de acest incident ...pur si simplu dupa ce sa trezit la spital nu mai stia nimik nici de Arisa Igarashi (numele lui), nici de aceea misiune si de ce se intamplase atunci. Parca memoria ei sa oprit in acel moment si a pornit cand sa trezit in spital.Avusese diferite cosmaruri din cauza acestei intamplari dar nu daduse importanta. Kurama lupta din toate puterile dar stafiile se inmulteau si el nu mai putea face fata atunci Megumi ii sari in ajutor. -Gata te simti mai bine acum?o intreba Kurama. -Da merci mult ca ai venit sa ma salvezi...ummm si ii dadu un sarut pe obraz si ii zambi. -Nu ai pentru ce ...la ce sunt buni prieteni!! ii raspunde Kurama. Si atunci incepu adevarata lupta.Megumi avea o putere spirituala mare si niste tehnici de lupta nemaipomenite si impreuna cu Kurama forma o pereche foarte puternica.Parca stiau ce trebuie sa faca se miscau pe aceeasi unda ,ereau de neinvins.Intr.un sfarsit stafiile au fost invinse si se grabesc spre iesire. -Sa mergem trebuie sa iesim de aici imediat, spune Kurama. -Da sa ne grabim.Si pleaca amandoi spre usa care ducea spre iesire.
Rpg – poza de Mitsuki, in Yu Yu Hakusho · 52.5KB
_______________________________________ "Love is not something you learn, love is something you know but do not realize until you find it.."
#14
Mitsuki_Sempai Angel of the peace Din: feudal Japan
Postari: 1160
sugoi! a ieshit super. srr k nu scriu dar sunt ocupata cu skl voi scrie numaidecit
Nu e nimic, insa sa stii k mai toti suntem ocupati cu scoala. Mitsuki a scapat , dar asta este. Oricum poti sa scrii cand vrei. Mitsuki, acum e randul meu.
Kurama si Megumi reusira sa iasa si mai fugira putin, pana cand ajunsera la o distanta considerabila de fortareata. Megumi nu mai putea sa stea in picioare si se prabusi. Kurama o ridica si o sprijini de un copac. -Asteapta aici, spuse el. Ai facut prea mult efort. Eu trebuie sa ma intorc la fortareata, dar tu trebuie sa pleci de aici imediat ce poti. Ia planta asta. Te va ajuta sa te aperi fara sa-ti consumi energia. Am sa te prind eu din urma. -Dar de ce te intorci? -Trebuie sa prind demonii nu? ii raspunse el zambind. Nu-ti fa griji pentru mine, nu sunt ei destul de puternici. Kurama dadu sa se ridice dar Megumi il prinse de maneca oprindu-l. -Ia-ma cu tine spuse ea, privind in jos. Sunt in stare sa lupt. Megumi incerca sa se ridice, insa Kurama o opri. -Megumi chan...ma descurc. Ramai aici, nu vreau sa patesti vreo ceva. -Sunt destul de puternica sa lupt! spuse ea suparata. -Stiu, incepu Kurama calm, insa nu trebuie sa-ti inrautatesti starea. Fii rezonabila. -Bine...dar sa vii repede. -Promit. Kurama pleca lasand-o pe Megumi la umbra copacului. Ea isi lasa capul pe spate si inchise ochii. Dupa atata timp in pivnita aia intunecata si urat mirositoare, blanda adiere a vantului ii facea bine. Se simtea revigorata. Hainele ei miroseau acum a trandafir, ca si cele ale lui Kurama. Statuse atat de lipita de el incat mirosul se impregnase, iar acum ii amintea de felul in care lupta el. Avea miscari gratioase si era un bun luptator. -Minamino......san, spuse ea ridicand mana si privind lumina lunii ce se strecura printre degetele ei. Megumi stia ca el era un demon. Ii simtise puterea inca din prima zi de scoala. Stia ca si el isi ascundea puterea, dar chiar si asa, avea o putere considerabila. Stand si reflectand asupra celor intamplate in ultima vreme, Megumi isi aminti sarutul din acea seara. Minamino spuse ca vor vorbi mai tarziu despre asta, inas daca el nu aduce vorba, ea nu mai avea curajul sa-l intrebe o data. Nu prea isi dorea ca acela sa fi fost primul ei sarut. Fusese deosebit, cu fluturasi si tot restul, insa...in acea seara ea fusese sarutata de un necunoscut. -Ma ne....cred ca nu are rost sa ma mai gandesc la asta, isi spuse ea. Acum am alte probleme. Nu trecuse o ora si Kurama se intoarse. -Minamino san! striga ea usurata. Yokata... Kurama ii zambi si ii facu semn sa se ridice. Megumi se ridica, insa abia atunci observa ca el ranit la mana. -Minamino san...esti ranit. -Aaa..nu-i nimic. Nu-ti fa griji. Acum trebuie sa ne ocupam de tine, sa te punem pe picioare. Rana mea se vindeca in vreo cateva ore. Insa Megumi nu vroia sa auda. -Da-ti haina jos! spuse ea. -Poftim? spuse Kurama surpins. Dandu-si seama de ceea ce spusese, Megumi rosi, insa raspunse. -Da-ti haina jos sa vad rana. -Chiar nu este nevoie, spuse el. Hai sa mergem. Dar Megumi insista si aproape ca il forta. Dupa ce isi dadu haina jos, Megumi puse mana pe rana. Era destul de adanca, insa ea isi folosi puterea spirituala si o vindeca imediat, apoi ii spuse zambind. -Acum e mai bine. Nu mai trebuie sa astepti cateva ore. -Arigato, spuse el, dar ar fi trebuit sa-ti pastrezi energia. Acum sa mergem. Kurama o duse pana la ea acasa, unde la poarta o astepta Botan. -Megumi chan! striga ea sarind in bratele ei. Baka! Cum de te-ai lasat capturata! -Gomenasai, raspunse Megumi. M-au luat prin surprindere. Dar acum sunt bine. -Da....spuse Botan stregandu-si lacrimile. Noroc de Kurama. -Kurama? facu Megumi nedumerita...doar nu vrei sa spui ca? si intorcandu-se spre Kurama, tu esti legendarul Youko Kurama??? -Da...raspunse el. -Ea rosi puternic si murmurand un multumesc isi lua la revedere si intra in casa. Botan si Kurama o urmarira pana ce intra in casa dupa acre Botan spuse: -Acum spune drept! Ce s-a intamplat intre voi doi? -Adica? intreba Kurama aparent confuz. -De ce a rosit cand a plecat. -Nu stiu raspunse el sec, acum nopate buna, eu plec acasa. Aa..si nu uita...imi sunteti datori. Megumi intra in casa unde o astepta tatal sau. -Unde ai fost? intreba el nervos. Ai lispit cam mult de acasa nu crezi? Megumi murmura un imi pare rau. -Acum pune si fa mancare, spuse tatal ei. Ai lenevit destul. Ea se coforma si nu protesta. Era deja obisnuita cu astfel de tratamente din partea tatalui ei vitreg. De cand se recasatorise mama ei, asa era in fiecare seara. De data asta a fost chiar norocoasa si scapase usor. Dupa ce urca in camera ei, facu un dus si cazu lata in pat, fara sa se schimbe macar in pijamale. A doua zi dimineata, se trezi speriata. Se imbraca isi facu ghiozdanul si iesi pe usa. -O sa am putin de furca cu recuperarile, isi spuse ea. -Ohayo! (buna dimineata) -Minamino san! Kurama o astepta in fata casei. -M-am gandit ca n-ar fi o idee rea sa mergem impreuna la scoala azi, spuse el. Avem destule de vorbit nu? Megumi rosi si dadu din cap. -Sa mergem!
Rpg – poza de Shin, in Yu Yu Hakusho · 13.1KB
_______________________________________ We have the right to love, and to be loved.
Mersera o bucata de drum fara sa-si spuna nimic. Megumi se mai calma, insa inima tot ii batea nebuneste, asa ca se hotari sa sparga gheata. Se opri in fata lui si privindu-l in ochi spuse: -De ce nu mi-ai spus ca esti legendarul Youko Kurama?? Kurama ii zambi si raspunse: - De ce nu mi-ai spus ca esti detectiv spiritual? - Hmm...incepu Megumi rusinata si dandu-se din fata lui, corect. - Deci suntem chit. - Presupun. A! Megumi se opri si facu o plecaciune spunand: - Taskete arigato gozaimasu! (Iti multumesc pentru ca m-ai salvat) Kurama ii zambi si punandu-i mana pe umar spuse; - Cu placere. - mmm....pot sa-ti spun in continuare Minamino san? Kurama se uita la ea putin surprins de intrebare: - Poti sa-mi spui cum vrei, dar nu cred ca ar fi o idee prea buna sa-mi spui la scoala Kurama. Megumi zambi si spuse fericita: - Oare ce-ar spune Chiyo san (una din colegele lor de clasa, careia asemenea majoritatii fetelor din liceu, ii placea de Kurama) daca ar sti? - Ce treaba are Chiyo san cu asta? - Nimic, raspunse Megumi chicotind, doar ca -incepu ea pe un ton solemn- a spus ca te va iubi orice s-ar intampla. Kurama pufni in ras. - Ii va trece...si ca tot veni vorba, cu privire la seara aceea. - Aaa..da! facu Megumi ca si cand ar fi avut o revelatie. Am uitat! - Ce? Megumi se intoarse deodata si ii dadu o palma peste fata lui Kurama. Apoi tragand aer in piept spuse: - Asta a fost pentru onoarea mea.... Kurama se uita la ea si ducand mana la fata spuse: - Ai o mana destul de grea. - Imi cer scuze..bolborosi Megumi... - N-ai pentru sa-ti ceri scuze, eu ar fi trebuit sa o fac, insa palma ta e de ajuns. Acum cred ca ar trebui sa ne grabim, daca nu vrei sa intarziem. Megumi se uita la ceas si vazand ca trebuiau sa fie in statie peste 5 minute o lua la fuga tragandu-l si pe Kurama dupa ea. Reusira sa ajunga la statie la timp, iar cand ajunsera la scoala, toate fetele din clasa se ingramadira la banca lui Megumi sa o intrebe de ce a lipsit. Ea le-a spus ca a avut un accident si a trebuit sa stea putin in spital, dar ca nu fusese nimic grav si ca acum era in cea mai buna forma, cea ce nu era adevarat. Timpul petrecut in acea fortareata o afecatse destul de mult, si pentru ca isi folosise prea multa putere spirituala multe din rani nu se inchisesera. Pe cele vizibile ea reusi sa le ascunda, insa restul o suparau inca. De la prima ora Megumi isi dadu seama ca va avea nevoie de ceva timp si de ceva ajutor cu temele, pentru ca pierduse multa materie. -Minamino san...incepu ea in pauza...crezi ca mi-ai putea imprumuta caietele tale de notite sa copii materia...nu mai inteleg aproape nimic acum... - Sigur, raspunse el. Ai sa vezi ca intelegi usor, si ii intinse doua caiete. restul ti le aduc maine, bine? - Multumesc. - Megumi chan! Botan aparu in usa, imbracata in uniforma. - Botan san! Ce faci aici? - Am venit sa vad cum va simiti? Te simti mai bine? - Da, raspunse Megumi, multumesc. - Perfect! Inseamna ca esti gata de inca un caz nu? - Acum??? - Pai, spuse Botan, asta e. N-am ce-i face. - Nu stiu daca e o idee prea buna sa o trimiti acum intr-o misiune, spuse Kurama. - Stiu, spuse Botan, dar...nu avem ce face...e singurul detectiv... - Nu va mai faceti atatea griji, interveni Megumi. Ma simt excelent si sunt in stare de o noua misiune. In acel moment suna clopotelul, Botan ii spuse ca vor mai vorbi deseara si iesi dein clasa. Megumi se aseza in banca ei, dar Kurama veni la ea. - Nu te-ai recuperat complet... - Poftim? spuse Megumi surprinsa ca si-a dat seama. Ma simt excelent. Nu trebuie sa-ti faci griji. Kurama dadu sa mai spuna ceva, insa profesorul intra in clasa si trebui sa se aseze. Ora urmatoare aveau educatia fizica. Megumi pleca repede din clasa schimbe si Kurama n-avu timp sa vorbeasca cu ea. In timpul orei, Megumi se aseza pe banca. Ranile o suparau insa nu vroia sa o arate, mai ales fata de Kurama. Un coleg se aseza langa ea. - Okurimono san...incepu el... Megumi il privi curioasa. - Vrei sa fii cu mine? intreba el luand-o de mana. Nu accept un refuz. Megumi simti ca vrea sa pufneasca in ras dar se abtinu. Va zand ca nu da nici un raspuns si ca avea ochii inlacrimati, baiatul crezu ca ii este rusine sa raspunda si dadu sa o sarute. - BAKA!! striga Megumi si il pocni. Fetele incepura sa rada de baiatul care pleca de langa ea acum cu ochiul vanat. - Pe mine nu m-ai lovit atat de tare...spuse Kurama care aparu parca din senin in spatele lui Megumi. Ea se intoarse brusc si vazandu-l rosi puternic. - Am actionat din instinct ...de asta.... Kurama se aseza in spatele ei pe banc si spuse: - Vin cu tine in misiune. Nu esti in stare sa te descurci singura.
Rpg – poza de Shin, in Yu Yu Hakusho · 40.9KB
_______________________________________ We have the right to love, and to be loved.
Intre timp, in lumea spirituala: -Koenma sama! striga Botan. Este mult prea periculos si sunt sigura ca inca nu si-a revenit complet dupa ultima misiune. -Doar nu crezi ca eu vreau asta nu? Stii prea bine ca nu avem de ales. -Dar nici nu e pregatita... -Sa stii, spuse Keonma, e mult mai puternica decat pare. -Asta stiu, ii raspunse Botan bosumflata, dar asta nu e... -E mult mai puternica decat stie, o intrerupse Koenma. Inainte de acel accident, avea o putere spirituala imensa, mult mai mare decat a lui yuusuke dupa Campionat. -Cum??...imposibil... -Nu-i asa? Insa mie imi e frica de momentul in care isi va aminti. Nu stiu cum va reactiona. -Nu stiu, insa e destul de matura sa faca fata situatiei. -Sper, raspunse Koenma, insa acum ar trebui sa te grabesti. E matura dar nu cred ca sta sa te astepte. Auzind astea Botan iesi repede. La scoala se sunase deja de 10 minute. Megumi statea pe acoperisul scolii, asteptand-o pe Botan. -Gomene! spuse Botan in timp ce ateriza pe acoperisul scolii. Kurama ???
_______________________________________ We have the right to love, and to be loved.
Botan:-Kurama a zis ca ne prinde din urma are ceva de rezolvat . Megumi:-Ok!Atunci sa ne grabim.Ce trebuie sa fac ? Botan:-Trebuie sa gasesti pe cineva ... Megumi:-Atunci este simplu nu trebuie sa mai vina si Kurama cu noi.Botan o insotea in aceea misiune ptr a o ajuta . Botan:-Te inseli. Noi nu suntem singuri care cauta aceasta persoana ...multi rau facatori si insetati dupa putere vor aceasta persoana . De fapt noi trebuie sa protejam aceasta persoana . Asa ca avem nevoie de ajutorul lui Kurama. Megumi:-Ce mai asteptam sa mergem ... Botan:-Asteapta trebuie sa il asteptam pe Kurama ... Megumi:-Nu ai zis ca ne va ajunge din urma? Sa mergem ce mai astepti?Cu cat terminam mai repede aceasta misiune cu atat mai bine ...asa am si eu parte de o odihna...borborosi ea. Botan:-Te.am auzit!!! Daca vroiai o pauza puteai sa nu accepti aceasta misiune... Megumi(cu o fata de nevinovata):-De parca pot sa te refuz pe tine cand stiu ca esti asa de pisaloaga, hahahaha. Botan(cu o vena iesit pe frunte):-Mooooooo, ce rea esti. Si plecara spre locul unde se afla acesta persoana. Aceea persoana este foarte bine pregatita in ceea ce priveste medicina ...este cel mai bun medium medic ...el vindeca ranile cu puterea lui spirituala.Erea foarte cautat se multi demoni,stafii si rau facatori ptr ai fura puterile. Numele lui este Akemi Igarashi erea tatal lui Arisa fostul iubit a lui Megumi care murise ptr a o proteja pe ea, cea mai importanta persoana din viata lui pe care o iubea din toata inima. Akemi se refugiase in desert ptr a numai fi persecutat de demoni si raufacatori. Totusi ceva erea in neregula cum de atati demoni au putut trece granita ...Ce se intampla ...oare Hiei sa alaturat lor.(vb botan in gandul ei) Botan:-Da asta trebuie sa fie ,altceva nu putea sa se intample decat asta. Megumi:-Despre ce vorbesti acolo ,Botan. Botan:-Nimik , nimik. Si continua a merge spre locul unde erea Akemi.Kurama li.se alatura in scurt timp.Aveau de mers ceva timp, aproape o npate si o zi.Seara veni si s.au oprit ptr a face cortul si focul ptr ca noaptea se anunta foarte friguroasa. Botan:-Nee! Kurama-kun,poti veni un moment am ceva de discutat cu tine ,ii sopteste la ureche. Botan:-Megumi-chan, poti face niste ceai?Onegai!!! Megumi:-Sigur!!Kurama vrei si tu ? Kurama:-Sigur!Domo arigato!!! Intre timp ce Megumi facea ceaiul Botan il trase pe Kurama deoparte ptr a sta de vorba cu el. Kurama:-Ce sa intamplat ? Botan:-Am o presimtire rea...nu stiu dar asa cred. Kurama:-Despre ce vorbesti? Botan:-Nu ai observat?Tot mai multi demoni apare in Lumea Oamenilor...Parca Hiei nu trebuie sa ii lase sa treaca . Kurama:-Sa sti ca ai dreptate.Ceva se intampla, trebuie sa investigam. Megumi termina de facut ceaiul. Megumi:-Minna , e gata ceaiul ... daca nu va grabiti se va raci si nu va mai fi bun. Botan & Kurama:-HAIIII!!!! Dupa ce baura ceaiul sau bagat la somn deoarece trebuia sa se trezesca dis de dimineata ptr asi continua drumul spre Akemi. Megumi statea intre Botan si Kurama.Erea treaza nu putea dormi stiind ca langa ea e Kurama , Youko Kurama.Iesi afara ptr asi elibera mintea un pic. Megumi:-Ma voi plimba un pic asa poate nu ma mai gandesc la el . Isi facuse cortul intr.o padure aproape de un lac.Megumi se plimba pe langa lac.Brusc se opri.Luna avea o stralucire splendida.Se aseza . Megumi:-Este cea mai frumoasa luna pe care am vazuto vreodata. Kurama care se trezise cand o auzi pe Megumi ca plecase si o urmari ca sa vada unde se duce...nu cumva sa pateasca ceva. Kurama:-Ai dreptate!! spune in timp ce ii punea o patura pe ea . Kurama:-Ai sa racesti daca nu te ingrijesti. Megumi:-Kuramaaa?!!??! Ce faci aici? Kurama:-Pai ... am vazut cand ai plecat si te.am urmarit. Megumi:-De ce? Kurama:-Anooo...etooo...ca sa nu patesti ceva si ... Megumi(il intrerupe):-Sti aveam nevoie de putina intimitate. Kurama in timp ce se ridica:-Atunci o sa plec.. Megumi avu un impuls si il trage repede pe Kurama de mana si ii zice:-Nuuu ...ramai aici. Kurama isi pierde echilibrul si cade peste ea.Ochii lor se intalnesc , amandoi rosesc.Au ramas asa timp de cateva secunde fara sa spuna nimik uitandu.se unul in ochii altuia. Kurama:-Cat de frumoasa esti cand luna iti bate in fata. Megumi:-Kurama...cu o voce inceata.Kurama ... Kurama o opreste punandui degetele peste buze . Apoi Kurama o saruta. egumi il impinge imediat si ii da o palma zdravana. Megumi:-Cum indraznesti?BAKAAAAAA!!! si o ia la fuga inspre padure. Kurama:-Megumi, stai asteapta ...credeam...si fuge dupa ea. Megumi:-Ma sarutat.Kurama ma sarutat.Lacrimile ii curg pe obraz siroaie .Nu trebuia sa ma sarute de ce ...DE CE AI FACUT ASTAAAAAAA??? striga Megumi. Kurama alearga dupa ea strigand:Megumi.Megumiiiiiii.Dar o pierde din privire si nu mai reuseste sa o gaseasca.
Rpg – poza de Mitsuki, in Yu Yu Hakusho · 17.4KB
_______________________________________ "Love is not something you learn, love is something you know but do not realize until you find it.."
Chiar ai tras la imprimanta???????????????????? Sorry k nu am mai continuat..continuu acum...
Megumi fugi pana cand durerea deveni insuportabila. Crezu ca ranile erau aproape vindecate, insa nu era asa. Se lasa jos, la baza unui copac, sa-si traga rasuflare. - De ce a facut asta? spuse ea. Se simtea ciudat...nu stia de ce a reactionat asa, pentru ca intr-un fel si ea isi dorise sarutul acela, dar altceva o nelinistea. Avea sentimentul ca totul se mai intamplase, si o frica ciudata o cuprinse. O frica amestecata cu sentimentul ca trada pe cineva. - Sunt o proasta...spuse ea, si in acel moment se auzi un zgomot in spatele ei. Megumi se pregati de lupta, insa de dupa un copac iesi un batranel, care se opri foarte surprins. O privi o bucata de vreme ca si cand nu stia daca sa creada ceea ce vede sau nu, insa se hotari repede asupra unei variante: - Scuza-ma, spuse el, n-am vrut sa te sperii...doar ca am auzit zgomot. Megumi nu lasa garda jos. Simtea o mare putere spirituala la batranul acela. - Cine esti? intreba ea si vru sa se ridice insa batranul o opri. - Daca asta e cel mai bun detectiv a lui Koenma, atunci Lumea Spirituala are mari probleme. - Ce vrei sa spui cu asta? - Scuza-ma, incepu batranul, parand sa ignore intrebarile fetei, nu crezi ca ar fi politicos sa te prezinti? - A da...incepu Megumi rosind si dadu sa se prezinte insa isi reveni repede. Din moment ce dumneavoastra a-ti inceput discutia, continua ea politicos, cred ca ar fi mai bine sa incepeti prin a va prezenta. - In locul tau, cu ranile alea, as fi mai putin mandra si as acceptaa jutorul ce mi se ofera. - Adica? - Hmmm....spuse batranul pentru sine, ignorand-o din nou pe Megumi. Poate ar trebui sa vad de ce e in stare. Si nici nu termina bine ce avea de spus ca forma o sulita din putere spirituala si o arunca spre fata. Ea se apara fara sa clipeasca, si se ridica, ca si cand nu avea nimic. - Imi pare rau, spuse ea...nu obisnuiesc sa fiu nepoliticoasa, insa cred ca situatia ma obliga, va rog frumos sa ma scuzati, si spunand asta forma si ea o minge de foc si o arunca spre batran. El se feri cu agilitate si incepu o lupta destul de apriga. Intr-un final insa, Megumi reusi sa-l sigileze pe batran cu o vraja de copac. - Hahahahaha! batranul incepu sa rada. Fata il privi uimita. De ce radea. - Pana la urma Koenma nu e chiar atat de prost! Scuza-ma...continua batranul, ma numesc Akemi Igarashi. - Poftim? - Am vrut sa vad daca sunteti in stare de ceva, si se pare ca da. Megumi il privi suspicioasa. I se parea prea nu stiu cum... - Inteleg daca nu ma crezi, lasa-ma sa-ti dovedesc. Batranul intinse o mana, si bolborosi niste cuvinte. O lumina aparu in mana lui. Lumina se sparse apoi si porni catre toate ranile lui Megumi. Ea vru sa se apere insa, lumina trecu. O caldura o invalui si intr-o fractiune de secunda durerea disparu. Ea il privi o vreme pe batran, care nu mai spunea nimic, c doar o privea. - Gomenasai, spuse ea intr-un final, desfacand vraja. - Nu-i nimic, raspunse el. Ma bucur sa am un gardian ata de puternic...si frumos...adauga el. Megumi rosi putin si spuse: -Ar trebui sa va conduc la locul unde ne-am instalat tabara. - Foarte bine, sper totusi ca aveti si ceva de mancare, tot drumul asta si bataia mi-au starnit foamea. - Desigur, spuse Megumi chicotind. Desi ar fi avut motive sa fie suspicioasa, batranul ii inspira incredere si in plus, pana acum nu se inselase decat in privinta unei singure persoane, prin urmare il duse pe batran la tabara. Botan si Kurama o cautau pe Megumi. Botan auzise zarva pe afara si cand Kurama ii spuse ce s-a intamplat (uitand sa mentioneze mare parte din ce s-a intamplat la lac), si pornira amandoi in cautarea ei. -Megumi chan!! striga Botan cand o vazu. Unde ai fost pana acum??? -Imi cer scuze spuse Megumi. Aaa..vreau sa va prezint pe cineva, spuse ea, vandu-l si pe Kurama care se apropia de ei. -Dansul este.... -Akemi Igarashi! spuse Kurama, ajungand in dreptul lui Botan. Botan incepu sa se agite, nestiind ce sa faca, insa Megumi se uita cand la batran, cand la Kurama ( pe el evitand sa-l priveasca in ochi). - Sashiburi...spuse batranul apropiindu-se de Kurama si intinzandu-i mana. - Ee, raspunse Kurama, a trecut ceva timp. - Anoo..interveni Megumi, Igarashi sama, va cunoasteti? - Aa...spuse Akemi, bineinteles. Mai demult, inainte sa vina Kurama in lumea oamenilor, l-am invatat unele din tehnicile mele de tamaduire, in semn de multumire. - Multumire pentru ce? interveni Botan curioasa. - Pentru ca a salvat pe cineva foarte drag mie, si spunand asta, se uita cu mila la Megumi, pe care o trecu un fior de groaza si un sentiment de tristete profunda o cuprinse pentru o clipa. - Cred ca esti obosit, spuse Kurama, poate ar fi mai bine sa te odihnesti. Avem numai un cort, insa eu pot dormi afara. - Nici sa nu te gandesti. Am dormit prea mult timp sub cerul liber ca sa-mi mai placa sa am un acoperis deasupra mea. Am sa-mi petrec nopatea cum stiu eu, iar daca vrei sa faci ceva pentru mine, ai putea sa mai stai cu mine sa depanam amintiri. Akemi dadu sa plece alaturi de Kurama dar, se intoarse si-i spuse lui Megumi: - Iar tu domnisoara ar trebui sa te odihnesti. Puterle mele tamaduitoare nu valoreaza nimic daca nu pui si tu ceva de la tine. - Hai, raspunse ea, si trecand repede pe langa ei, spuse: - Oyasuminasai (noapte buna) Igarashi san, pe Kurama ignorandu-l complet. Cand intra in cort, Botan o astepta. Megumi se comporta ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. - Nee, Megumi chan. - Da?? - De ce ai fugit? Ce sa intamplat intre tine si Kurama? - Intre mine si Minamino san? Adica? - El a spus ca erai cu el, si ca v-ati certat intr-un fel si ca apoi tu ai fugit. - Aaa...spuse Megumi ganditioare, ca si cand incerca sa-si aminteasca ceva ce s-a intamplat acum foarte mult timp. Pareri contradictorii. - Poftim? spuse Botan cazand pe spate. Ce fel de pareri contradictorii?? - Botan san...incepu Megumi, sunt foarte obosita, lupta cu Igarashi sama m-a obosit extrem de mult, sper ca nu te superi daca ma duc la culcare. - Care lupta? Cuma adica lupta??? se sgita Botan, insa Megumi, spuse ca vor mai vorbi dimineata si se baga in sacul de dormit, insa nu adormi. O groza de ganduri ii treceau prin cap. -De ce m-a sarutat-o Kurama? De ce am plans cand m-a sarutat-o? De ce am reactionat asa si ce e cu toate sentimentele astea contradictorii? Si Igarashi sama...e atat de ciudat, si felul in care ma priveste...de parca m-ar cunoaste, de parca ar sti ceva groaznic despre mine, dar ii este frica sa-mi spuna... doar nu? Nu..e imposibil...n-are cum sa stie el ceva despre trecutul meu...nici Koenma nu stie, sau ma rog...mai bine spus n-a vrea sa-mi spuna. Cu astfel de ganduri adormi intr-un sfarsit Megumi. Intre timp, afara, Kurama si Akemi aveau discutia lor. - Ce-ai mai facut tot timpul asta? intreba Akemi. - Multe..raspunse Kurama razand. - Hmm...am auzit si eu. Turneul artelor martiale negre, batalia pentru conducerea lumii de apoi..cred si eu k ai fost ocupat. Si din cate am auzit, ti-ai marit puterea demonica cu mult. - Presupun, spuse Kurama. - Un lucru ma nedumereste. Stiu ca esti prieten cu Urameshi Yuusuke, dar ce cauti cu noul detectiv spiritual? Koenma n-a zis nimic de tine. - Aa ... intamplarea face ca noi doi sa fim colegi de clasa. A intrat in bucluc acum putin timp si nu s-a recuperat de atunci. Mi s-a parut periculos sa o las sa vina in misiune singura, asa ca.. Batranul incepu sa rada. - Asta nu e tocmai Youko Kurama pe care il stiam Dar imi place schimbarea. Dar spune-mi te rog frumos...stii cine e cu adevarat? - Megumi ? - Da... - Nu inteleg, raspunse Kurama, adica... pana cand nu mi s-a cerut sa o salvez, desi statusem o vreme destul de indelungata cu ea, nu mi-am dat seama ca are putere spirituala mare, sa nu mai vorbesc de faptul ca e detectiv spiritual. - Sa o salvezi? incepu Akemi...ooo.. - Lasa asta. Ce vroiai sa spui cu cine e ea cu adevarat? - Fata asta are o putere spirituala imensa, desi nu pare. Nu cred ca stie nici ea, pentru ca si-a pierdut memoria, insa... puterea ei e extraordinara. N-am mai intalnit un om cu atata putere! - Ce vrei sa spui cu asta. - Mai tii minte ce ai spus atunci cand l-ai ajutat pe fiul meu, pe Arisa, atunci? - Da..am fost surprins de puterea lui. - Hmm...el a fost iubitul si partenerul lui Megumi. - Poftim? spuse Kurama surprins. - Da...ea nu mai tine minte..nici de mine nu-si mai aminteste. Insa ce vroiam eu sa spun este ca inca de pe atunci, puterea ei o intrecea cu mult pe a lui Arisa. Soarta insa... Batranul incepu sa planga. Kurama tacu, intelegand ce s-a intamplat de fapt, si totusi, parca nu putea sa creada ca fata care acum dormea linistita in cort avea destula putere spirituala incat sa faca intreg Tokyo-ul sa dispara de pe fata pamantului. A doua zi dimineata, Megumi se trezi o data cu rasaritul soarelui, desi nu dormise mai mult de 3 ore. Spre surprinderea ei, Kurama si Akemi erau deja treji.
Rpg – poza de Shin, in Yu Yu Hakusho · 31.2KB
_______________________________________ We have the right to love, and to be loved.
-Ohayo gozaimasu! spuse Megumi. - Aaa..Megumi san, raspunse Akemi. Ohayo! - Ohayo, spuse si Kurama. - Te-ai trezit mai devreme decat ma asteptam. Dupa vraja mea de vindecare, majoritatea dorm cel putin 10 ore. - Aaa...imi cer scuze, spuse ea, dar pur si simplu nu mai puteam dormi. - Nu-i nimic..presupun ca asta este. - Ati mancat? intreba Megumi. - Nu..va asteptam pe voi, raspunse Akemi. - Aaa..atunci pot sa pregatesc micul dejun? - Oo..bineinteles. Poti sa faci clatite? - Clatite? Asta nu e mic dejun. - Stiu, spuse Akemi, far fa-mi pe plac vrei? - Hai! Bine ca a pus Botan san de toate in rucsac. Aaa...Minamino san! Tu vrei tot clatite? - Nu conteaza, raspunse Kurama, multumesc. Cat Megumi pregatea micul dejun, Kurama si Akemi discutau despre tot felul de nimicuri, legate de plante mdicinale, vraji de vindecare si chestii de astea. - Ohayooo!! spuse Botan cascand, cand iesi si ea din cort, bineinteles atrasa afara de mirosul de clatite. Aa!!! Clatite!! Eu prima!! Megumi servi clatitele dupa care se aseza langa Botan sa manance. - Dupa ce terminam de mancat, pornim la drum da? Vreau sa ajung la Poarta Lumii Spirituale cat mai curand posibil. - Da! raspunse Botan. - Ano..Botan san..incepu Megumi, cam cat avem de mers. - Daca toate merg bine, ajungem pe la miezul noptii. - Ce bine...spuse ea...asa am timp sa-mi termin si temele. - Nu pot sa cred ca tu iti faci griji pentru teme, cand sunt atatea pericole de infruntat. - Gomene, dar, am pierdut o groaza de materie si nu mai inteleg aproape nimic, desi Minamino san mi-a imprumutat caietele lui. Botan incepu sa rada. - Ce e asa de amuzant, intreba Akemi. - Aa..Akemi san..tu nu-l cunosti pe yuusuke nu? - Am auzit multe despre el, dar...de ce? - Pai ...pentru ca pe el ultimul lucru care l-ar fi preocupat era scoala. Megumi zambi, la fel si Kurama, in timp ce Akemi se uita debusolat la Botan, care nu se putea opri din ras. Dupa ce terminara de mancat, impachetara si pornira la drum. Pana la pranz totul merse perfect. Nu dadura de nici un obstacol si nici nu fura atacati, lucrurile insa, aveau sa se schimbe. - Ano...Igarashi sama..spuse Megumi, ...hmm...cand ne-am intalnit...in padure...cum de m-ati recunoscut? - Erai prea draguta ca sa fii demon, in plus, Koenma ma anuntatse deja ca te trimitea pe tine. - Da...spuse ea..dar noi nu ne-am mai intalnit pana acum... Batranul nu raspunse asa ca Megumi adauga suspicioasa: - Nu-i asa? - Bineinteles ca nu! se baga Botan in discutie. Cum aveati voi sa va intalniti? Megumi nu mai insista insa era sigura ca ii ascundeau ceva. Batranul nu parea insa dispus sa vaorbeasca despre asta, insa pe Botan ar fi putu sa o traga de limba, asa ca se apropie mai mult de ea si spuse: - Ne...Botan san.. tu l-ai anuntat pe Ingarashi sama ca venim? - Nu...raspunse Botan. Asta e prima data cand il intalnesc. koenma a trimis un alt mesager. - Aaaa...ce bine de tine.. - De ce spui asta? - Am senzatia ca-l cunosc de undeva...dar nu imi dau seama de unde. Nici macar nu stiu sigura daca l-am mai intalnit.... - N-aveai cum sa-l intalnesti, continua Botan, evident agitata. - La asta ma gandeam si eu..adica...am aflat de puterile mele spirituale de putin timp... - Pai vezi...? - Dar in acelasi timp...perioada de care nu imi mai amintesc...Nu stiu de ce, dar am senzatia ca am pierdut ceva important atunci. Uneori ma trezesc nopatea plangand si nu stiu de ce...spuse Megumi ca si cand mai avea putin si plangea. - Nu-ti fa griji...incepu Botan alarmata, nu s-a intamplat nimic de care sa-ti para rau ca ai uitat, sau care sa te faca sa plangi. N-ar trebui sa dai atata importanta viselor. - Deci, despre perioada pe care nu mi-o amintesc...tu stii destule lucruri nu? Stii ce s-a intamplat atunci nu? Botan isi dadu seama ca facuse o greseala enorma spunand ce a spus si incerca sa indrepte, insa degeaba, Megumi nu era proasta, ba dimpotriva. In timp ce Botan continua sa aiureze, atat Megumi cat si ceilalti doi se oprira.. - Botan san! striga Megumi. Sssst! - AAaaa? O gramada de demoni si stafii se apropiasera de ei. Nici unul dintre ei nu parea sa aiba cine stie ce putere spirituala, cu o singura exceptie. - Igurashi Akemi, daca nu ma insel, spuse conducatorul demonilor. Esti amabil sa ma insotesti? Megumi se puse in fata lui Akemi si spuse: - Imi cer scuze..dar e ocupat acum. Poate data viitoare, daca vii cu programare... Kurama o prinse de mana si ii arunca o privire ce-i spunea sa taca din gura. Kurama il cunostea pe conducatorul demonilor. Acesta era o stafie, de clasa A, care fusese in armata lui Yomi. - Kagai, nu ne-am mai vazut de mult, spuse Kurama. - Mai exact de cand am plecat din armata lui Yomi...insa..oricat de mult mi-ar placea sa stau de vorba cu tine, sa mai depanam amintiri, timpul nu-mi permite. Kagai avea infatisarea omeneasca, singurele trasaturi mai deosebite fiind urechile ascutile, parul lung si ochii rosiatici. Parca pentru a-si onora numele, Kagai (=rautate), avea o placere deosebita pentru sange si ii placea sa lupte si sa masacreze. Kurama se temea sa o lase pe Megumi sa lupte cu el. - Te inteleg, replica Kurana, dar nu ti-l putem da. Ce ne facem? - Hmpf! Chiar speram sa spui asta, spuse Kagai cu o sclipire de rau agur in ochi, si am si solutia. El scoase o sabie lunga si subtire si indreptand-o spre Kurama spuse: Luptam!! In acel moment Kurama isi scoase si el biciul de trandafiri. O data cu Kagai, si celelalte stafii atacara. Megumi se alatura luptei, avand grija ca Akemi sa nu pateasca nimic. Stafiile nu-i puneau probleme, si reusi sa le termine destul de repede. Cand toate stafiile erau infrante, singurii care mai luptau erau Kurama si Kagai. Amandoi luptau bine si nici unul nu era ranit pana acum, insa Kurama facu o greseala si sabia lui Kagai ii zgarie umarul. - Minamino san!! striga Megumi si dadu sa intervina, insa Kurama o opri. - Baka! Nu e nimic grav. Stai acolo! - Oo...spuse Kagai, un om. Un om care mi-a omorat toate stafiile. Dar nu-i nimic. Sa vedem ce poate face impotriva mea. El se repezi la Megumi care era pregatita, insa Kurama il opri. - Inca n-ai terminat cu mine! - Ooo...dar nici nu e nevoie. Ma ocup de tine dupa ce termin cu ea. - Nici o problema, spuse Megumi, daca asta vrei... Kurama insa se puse intre ea si Kagai si spuse: - Megumi! Daca vrei sa lupti, fa-o altatdata, acum stai aici... - Minamino san, dar... Kagai incepu sa rada. -Chiar nu inteleg pasiunea asta a ta pentru oameni, insa fie daca asha vrei, insa nu cred ca mai poti lupta... - Ce vrei sa spui? Ahh!! Kurama cazu la pamant. Rana, care nu fusese decat o zgarietura, acum, acum sangera puternic. - Am uitat sa-ti spun, spuse Kagai, ranile provocate de sabia asta sunt foarte greu de vindecat, iar sangerarea nu se opreste pana ce rana nu e inchisa. Pacat ca numai te-am zgariat. Kurama vru sa se ridice, insa Megumi il opri. - Igarashi sama, spuse ea. Te rog ai grija de el, cat termin eu aici. - Megumi..spuse Akemi ingrijorat...ai grija. Kagai isi lua pozitie de lupta si ii facu semn lui Megumi sa atace. Ii placea la nebunie groaza de pe fata fete, cand aceasta il vazu pe Kurama la pamant. Insa cand se ridica, Megumi era calma. Pe chipul ei nu se citea nimic inafara de determinare. Nici furie, nici frica, doar determinare, iar asta ii conferea o aura deosebita, diferita de cea pe care o avea de obicei. - Gomene, Kagai san, spuse ea, vreau sa termin repede lupta pentru ca altfel n-o sa am timp sa-mi termin temele. - Nu crezi ca esti prea increzatoare? - Ba deloc, raspunse ea. - Megumi chan! spuse Botan speriata. - Sa nu crezi ca daca l-am invins pe Kurama atat de usor, la tine voi avea vreo retinere. - Nici nu ma asteptam. Minamino san a fost doar putin neatent, insa prea lungim vorba. O perdea de sageti spirituale il lovi pe Kagai, care nu reusi sa se fereasca la timp. - Hmm..m-ai luat prin surprindere, spuse el, sa vedem cum te descurci acum. Kagai disparu. Se misca foarte repede si ajunse la Megumi imediat, insa ea era pregatita. Il lasa sa se apropie, ca si cand nu l-ar fi vazut, iar cand el infipse sabia in ea, o minge spirituala il lovi din spate, aproape spulberandu-l. - Megumi!! strigara Akemi si Botan. - Megumi..reusi sa spuna si Kurama! Insa Megumi cea cu sabia infipta in inima disparu. Din spate, adevarata Megumi se apropia incet. Uniforma ii flutura in bataia vantului, iar dupa mers ai fi spus ca se pregatea sa mearga la scoala si nimerise acolo din intamplare. - Gomene Kagai san. Esti prea incet si neatent. Kagai o privea ingrozit. - Cred ca am uitat sa iti spun, ca pentru putin timp, pot creea un corp spiritual nu? Ceea ce ai vazut tu nu era decat o iluzie. Insa nu-i nimic, am terminat mai repede asha. Pana una alta noi plecam. Sa stii ca sunt dispusa sa-ti acord revansa oricand. Megumi ii intoarse spatele si se indrepta catre locul unde Igarashi incerca sa-l vindece pe Kurama. - Sugoii! spuse Botan. Nu stiam ca poti face asta. Megumi ii zambi si il intreba pe Akemi. - Poti face ceva? - Imi pare rau, nu ... nu pot opri sangerarea. Kurama vru sa se ridice. - Nu e grav, spuse el. Ar trebui sa mergem. Megumi il opri spunand: - Nu mai fi atat de incapatanat si asteapta putin. Ea se duse la Kagi si ridicand sabia imbibata in sangele lui spuse: - O imprumut putin. Sper ca nu te superi. Ea se apropie cu sabia de Kurama si spuse: - S-ar putea sa doara putin, imi pare rau... - Ce vrei sa...incepu Akemi, insa se opri cand vazu ca Megumi infinse lama sabiei in rana lui Kurama. Durerea pe care o simti Kurama era aproape insuportabila. - Gomene, Minamino san, inca putin, si punand mana deasupra sabiei, o lumina puternica tasni din mana ei, iar cand ridica sabia, rana se inchise imediat fara sa lese vreo urma. Kagai o privea inmarmurit: -Imposibil...e doar un om...de unde a stiut? insa lesina. Megumi ii zambi lui Kurama care o privea la fel de uimit ca si Kagai. -Yare yare! spuse Akemi, cred ca pana la urma sunt declasat de tanara domnisoara. Koenma stie ce face. Megumi ii inapoie sabia lui Kagai care era acum inconstient si spuse ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic. - Mergem? Ceilalti o urmara si pana la miezul noptii reusira sa ajunga la Poarta Lumii Spirituale. - Aaa...se intinse Megumi, am ajuns. Ce bine! - Te bucuri ca scapi de mine nu? intreba Akemi. - Deloc, spuse Megumi rosind. Insa sunt cam obosita. El incepu sa rada si spuse: - Botan san, presupun ca tu ma vei insoti de aici. - Hai ! raspunse Botan. - Kurama, continua Akemi, ma bucur ca te-am revazut. - Si eu deasemenea. Sper sa ne mai intalnim. - Iar tu, continua Akemi, imi pare bine ca ne-am intalnit. - Si mie, spuse Megumi zambind. - Acum plec, Kurama, ai grija de domnisoara. Sa stii ca ii esti dator. Sayonara! - Sayonara. Inainte sa se inchida poarta Akemi adauga: -Aa...Megumi chan, clatitele au fost excelente... -Arigato... - Ca intotdeauna... - Uh?? Cum adica? insa portile se inchisera. Megumi se uita la Kurama, care insa ii evita privirea si spuse: - Hai sa mergem. Este un oras la 6 km de aici de unde putem lua trenul. Mersera o bucata de vreme fara sa spuna nimic, pana cand, Kurama intrerupse tacerea. - Arigato... -Poftim? - Am uitat sa-ti multumesc pentru ca mai ajutat. - Aaa...cu placere. Poti sa te revansezi daca vrei... Kurama o privi nedumerit iar ea ii zambi gales. - Imi spui cine era acea persoana apropiata de Igarashi sama pe care ai salvat-o? - Aa...spuse Kurama surprins de intrebare, el asteptandu-se la cu totul altceva. Pe fiul sau... - Aha..spuse Megumi si nu mai continua. Vantul adia usor, iar cerul era relativ senin. Doar un nor ratacit isi mai facea aparitia pe cer, insa disparea repede. Fosnetul frunzelor uscate de pe pamant, cand treceau cei doi, tubura linistea apasatoare. Un iepure le iesi deodata in cale, iar Megumi tipa cat o tinu gura si sari in bratele lui Kurama. - Doar nu iti este frica de un iepuras? - Ala nu e un iepuras! spuse Megumi plangand si lipindu-se mai tare de Kurama. Ala e un sobolan. N-am nimic cu iepurasii, doar cu sobolanii. Nu-i suport. - Esti incerdibila! spuse Kurama zambind. Nu-i venea sa creada ca aceeasi persoana care il invinse pe Kagai in mai putin de 2 minute plangea acum in bratele lui. - A plecat? intreba ea. - Da...esti in siguranta acum, raspunse el zambind,l-ai speriat. Megumi se desprinse repede de Kurama si se stamba la el,rosind, dandu-si seama de cat de copilaresc se purtase. - Gomene! spuse ea, stergandu-si lacrimile. - Nu-i nimic. Sa mergem acum..poate prindem trenul. - Bine... Pornira din nou si reusira sa ajunga in oras cu jumatate de ora inaintea trenului. Isi luara bilete spre Tokyo si se asezara pe o banca de pe peron. Lui Megumi ii ghioraiau matele. - Sumimasen...spuse ea rosind. Toata agitatia si luptele astea mi-au facut foame. Kurama zambi. Si lui ii era foame. - Era un magazin ceva mai incolo. Ma duc sa cumpar ceva. -Arigato, spuse Megumi fericita. Kurama se intoarse chiar inainte de sosirea trenului. -Minamino san! il striga Megumi. Hayaku!! Cei doi se urcara in tren. Cu exceptia catorva navetisti, vagonul in care se urcasera era gol. - Hai sa stam aici, spuse Megumi, asezandu-se la geam. Kurama se aseza langa ea si-i intinse un hamburger. - Numai asta aveau, spuse el. - Nu-i nimic, raspunse Megumi, desfacand nerabdatoare pacetul. Oishii!!! spuse ea dupa ce lua o gura. Ma simt ca si cand as fi ajuns in Rai! Kurama ii zambi si incepu si el sa manance. Terminara repede. Megumi se uita pe geam cu gandurile duse. Mai aveau cam 4 ore pana la Tokyo. Plictisita ea se intoarse catre Kurama vrand sa-l intrebe ceva, ca sa mai risipeasca monotonia, insa el adormi. Megumi zambi si se ridica intinzandu-se dupa o geaca. Cand sa apuce geaca, ea observa ca buzele lui erau intredeschise. Isi aduse aminte de cele intamplate seara trecuta si rosi puternic. Trenul puse o frana mai brusca iar Megumi se dezechilibra, cazand peste Kurama. El se trezi la timp si o prinse. - Gomenasai, spuse ea rosind. - Asta e doua oara in seara asta cand ajungi in bratele mele. Megumi rosi si mai tare si se ridica repede. Se intoarse la locul ei, privind pe fereastra. - Minamino san...incepu ea, fara sa se intoarca cu fata spre el. Cu privire la ce s-a intamplat seara trecuta...imi pare rau..am reactionat prosteste. -Nu iti fa griji...nu m-am suparat. - Multumesc. Ar fi vrut sa-l intrebe de ce a sarutat-o, dar era prea mult. Ar fi preferat sa mai lupte o data cu 10 Kagai, decat sa-l intrebe asta, acum. - Ano..Minamino san... - Poftim? - Tu stii ce s-a intamplat in trecutul meu nu? - Ce vrei sa spui? - Stii ca este o perioada din trecutul meu pe care eu nu mi-o amintesc. Stii ce s-a intamplat atunci nu? - Nu...imi pare rau... - ahh..bine atunci. Insa Kurama mintea. Nu stia intradevar tot ce s-a intamplat, insa din ce ii spusese Akemi.... Dupa vreo jumatate de ora, Megumi adormi. Kurama isi lua geaca si o puse pe ea, sa nu raceasca. Fata se misca putin, deschise ochii, iar apoi se intoarse, adormind in poala lui Kurama. El ii dadu parul din ochi si o privi cum doarme pana cand somnul il cuprinse.
Rpg – poza de Shin, in Yu Yu Hakusho · 16.6KB
_______________________________________ We have the right to love, and to be loved.
.
Ok eu o sa fiu Keiko ma aseman un pic cu ea 
, dar asta este. Oricum poti sa scrii cand vrei. 
