Magie mentale
Astral vine
Description : Enchante une épée normale, lui permettant d'augmenter ses dégâts et de blesser les démons qui y seraient autrement insensibles.
Utilisé par : Zelgadis
Incantations :
Azur Dist
Description : Un sort de destruction des morts-vivants
Utilisé par : Lina
Incantations :
Blank Blazer
Description : Un sort d'attaque qui envoie une vague d'énergie, provoquant des dégâts physiques et mentaux. (Peut donc être utilisé contre les esprits ou les criatures physiques)
Utilisé par : Amelia, Zelgadis
Incantations :
Elmekia Flame
Description : La même chose que l'Elmekia lance, mais en plus gros.
Utilisé par : Lina, Zelgadis
Incantations :
Elmekia Lance
Description : Envoie un vague d'énergie qui provoque des dégâts... Rien de particulier, quoi. Certains disent que ça ne fait des dégâts que mentaux, et donc qu'on peut faire s'évanouir quelqu'un avec ce sort, ou détruire une créature immatérielle mais pas tuer quelqu'un.
Utilisé par : Lina, Amelia, Zelgadis
Incantations :
Goes Blow
Description : Invoque une ombre qui apparait du plan astral pour attaquer mentalement la victime.
Utilisé par : Zelgadis
Incantations :
La Tilte
Description : Le sort le plus puissant de la magie astrale, il ne peut affecter que les créatures ayant un esprit et une seule cible à la fois, mais, sauf pour les créatures les plus puissantes, il les détruit automatiquement.
Utilisé par : Zelgadis, Amelia
Incantations :
Source de tous les pouvoirs voyageant dans l'éternité
Perpétuelle flamme bleue
Puissance qui sommeille dans nos âmes
Viens depuis l'infini et rends ton jugement
Protecto
Description : Empêche un objet d'être détecté par des recherches magiques.
Utilisé par : Lina
Incantations :
Puppet
Description : Permet de contrôler les créatures intelligentes.
Utilisé par : Rezo, Ellis
Incantations :
Shadow snap
Description : Crée magiquement une arme qui s'enfonce dans l'ombre de quelqu'un, qui se retrouve ainsi fixé au sol par son ombre et ne peut plus bouger. Ce sort peut être annulé par le sort de Lightning ou par n'importe quelle source de lumière qui ditruit l'ombre.
Utilisé par : Lina, Zelgadis
Incantations :
Shadow wave
Description : Comme Shadow snap, sauf que plusieurs projectiles sont créés à la fois, et il est donc possible d'attraper plusieurs personnes.
Utilisé par : Halsiphom
Incantations :
Sleeping
Description : Endort une cible
Note : il y a des gens qui le mettent en magie blanche, je ne sais pas pourquoi. Ça me semble être plutôt du domaine du contrôle de l'esprit.
Utilisé par : Lina
Incantations :
24.02.2007
11.3KB
Sarah
28.06.2007
28.8KB
prima
02.09.2006
23KB
woooow!!! bv shin! shi u kris.
eu nu kre k ash putea inventa asha ceva :rolleyes::rotfl: . kiss :D ;) :rotfl:
poza..
09.03.2007
29.1KB
ce credeti despre relatia lor ....eu zic ca se potrivesc de minune ...mai ales ca aman2 se iubesc foarte mult . Miaka stiind ca este doar un personaj dintr.o carte si ca nu pot ramane impreuna ...dar totusi gasesc o cale ...numik nu poate sta in calea iubiri :D:nebun: :rusine:
29.01.2007
88.1KB
Yeap..Inu si kikyo se saruta de 3 ori. O data intr-un episod mai de la inceputul seriei (nu mai tin minte exact care e dar se numeste ,,sarutul lui Kikyou si vocea lui Kagome", dar sunt sigura ca pe ala l-ai vazut; cel in care ea il saruta iar Kagome priveste), apoi se mai saruta o data in Inuyasha special (cred ca este cel mai romantic sarut din serie, desi si cel dintre inu si kagome e soooper) si ultima data cand nu chiar se saruta, ci isi imagineaza kagome ca se saruta, pentru ca era sub un fel de vraja.
Phew....cam lung enuntul, dar sper ca ati inteles.
Acum..on topic. Kagome e foarte draguta.Imi place personalitatea ei, dar parca mai bine arata kikyou. Si Sango e draguta.
26.11.2006
15.9KB
ink una
20.01.2007
9.3KB
next...again
21.12.2006
27.4KB
ultima...
06.05.2007
56.4KB
hahahahahahahahahahh morrrr :rotfl:
06.12.2006
34.8KB
faine poze:nebun:
ma bag shi eu
25.12.2006
26.8KB
aham
30.12.2006
43.1KB
fffff sweeeet:D
mai departe
14.01.2007
24.4KB
3. :nebun::nebun::wink2:
13.12.2006
60.5KB
Nu cred ca se da spam pentru poze. Adica alta modalitate de a pune poze nush. Doar daca poti pune mai multe in acelasi post..ceea ce eu nush cum sa fac, bn.
On topic....hai k bag si eu vreo cateva poza...o sa fie multe cu sessh pt k e pers meu principal .
Sooper pozele d pana acum.
26.11.2006
35.5KB
Ama Shigure is Asa's mother
24.11.2006
28.6KB
ink 4 mai pun..si dup`aia...trec la alt personaj...
040
22.12.2006
19.3KB
next
07.01.2007
31.2KB
5.
11.12.2006
34.3KB
gata
16.02.2007
26KB
alta
07.07.2007
34.7KB
sunt atat de draguti impreuna
01.12.2006
19.8KB
Cap II - Un suflet trist
(Anna află mai multe lucruri despre trecut şi apare
primul Căutător)
“De ce?...Oglinda Sufletului…â€.Tresări în pat.Era ca şi cum privirile unui trecut ce nu-l cunoaşte,îi încântă disperarea dezlănţuită.Era Leon.Avusese aceste coşmaruri încă din vară când i se întâmplase…Dar de când s-a mutat la acest liceu pentru a absolvi clasa a doisprezecea,erau parcă mai dese.Se ridică în capul oaselor şi-şi şterse picăturile de sudoare de pe frunte.Era trecut de miezul nopţii şi oraşul era încă agitat.â€Oglinda Sufletului,eh…?Ce-o însemna?â€
Ceasul arată ora 09:30 şi începe să sune pentru a zecea oară în acea dimineaţă.Auzindu-l pentru prima dată,scoate o mână de sub pătură,îl ia şi-l aruncă pe jos.Se ridică,priveşte-n jur:nimic deosebit.Parcă aştepta să se întâmple ceva.Intră în baie şi iese aproape tot atunci,după un duş cam rece.Ceasul începe a suna iar.ÃŽl ridică şi priveşte îngrozită:era zece fără douăzeci de minute – întârziase la şcoală.Se îmbracă în fugă,îşi ia ghiozdanul şi dusă a fost.
-Mă scuzaţi că am întârziat!spuse Anna trântind uşa de la clasă şi abia respirând.Alergase.
-Domnişoară Anna,vizită de rutină?Ce bine că eşti aici,am o veste.Ghici cine te aşteaptă?spuse profesorul cu un yâmbet foarte larg pe faţa lui de "babuin",cum spunea Anna.
-Cine?spuse Anna surprinsă şi gândindu-se că o aşteaptă cineva.
-Te aşteaptă ora de detenţie la o întâlnire.Să nu întârzii şi acolo!îi replică profesorul înapoi mai satisfăcut ca niciodată.Un val de râsete se stârni în clasă dar se calmă în câteva clipe.
-Auzi,detenţie!Pentru ce?Nu prea am mai întârziat…în ultima vreme!spuse Anna cu o voce mică atunci când ajunse în bancă,frustrată de ceea ce păţise.
-Asta e a 56-a oară când întârzii şi anul şcolar abia a început.Dar cred că ţi-ai bătut propriul record!spuse o voce din spate a unei fete care,parcă o observă pentru prima dată de când erau colege – şi asta într-un mod aparte.Acum ai reuşit să nu ajungi la istorie.ÃŽnainte nu veneai decât la a doua jumătate din ora de mate.
Renee Roberts,o fată ciudată,de 17 ani,brunetă,cu ochii albastru închis(ca al unui cer înainte de o furtună),plină de temperament,nu prea sociabilă,,cu un caracter independent,cu ambiţie şi dorinţă de a face lucruri care alţii nu au îndrăznit,incitată de orice îi atrage atenţia pe un moment relativ scurt,simţindu-se frustrată dacă cineva îi încalcă libertatea,poate să te facă să regreţi anumite lucruri şi chiar să te simţi ruşinată de ceva ce nu ar trebui,intolerentă cu unele persoane care îi stau pe nervi,vulgară în exprimare,cu o minte capabilă şi rapidă,progresul ei în viaţă putând fi oprit de neînţelegerile cu cei din jur.Caracterul ei impulsiv o împinge la acţiuni pe care uneori le regretă cum ar fi că nu a putut să îşi ieie rămas-bun cum trebuie de la mama ei.,Tatăl ei bogat şi mama ei murise când era mică din cauza unei boli.De aceea nu vorbea mai cu nimeni şi nu era prea deschisă la prietenii.Deşi era dintr-o familie bogată,Renee locuia într-un apartament modest,plăcându-i lucrurile mai simple.De când murise mama ei,ea nu se mai înţelegea deloc cu tatăl ei.Adică se vedeau o dată pe săptămână – era un om foarte ocupat cu afacerile familiei.De când erau doar ei,s-au îndepărtat foarte mult unul de altul,acum fiind ca doi străini.Renee este considerată o ciudată şi este marginalizată de colegi căci se îmbracă în negru şi studia fel de fel de cărţi ciudate despre misterele focului(“Focul – intermediul lumii spirituale cu cea vieâ€,â€Păsări născute din focâ€,â€Phoenixul – mai mult decât o pasăre ce ardeâ€),şi chiar vorbea singură uneori(sau medita asupra altor lucruri).ÃŽn ciuda lucrurilor ciudate care le făcea,Renee era o fată deşteaptă.
La ora 13:00,veni şi ora de detenţie.Orele de detenţie,se ţineau undeva la parter,în biblioteca şcolii.Astfel,elevii puteau citi ceva înloc să se plictisească.Anna intră în sală şi se aşează la o masă.Dacă tot avea de gând să steie până diseară la şcoală,va profita de ocazie şi se va duce şi la bazinul de înot pentru a face câteva ture.Plictisindu-se,se ridică şi se “mută†jumătate de sală până la secţia de cărţi dorită – aventuri.ÃŽn drumul “anevoiosâ€spre raft,trece pe lângă o masă şi răstoarnă un teanc de zece cărţi din faţa unui tip.Se aplecă repede să le ieie dar puse mâna pe o carte ce-i aminti de ceva anume – “Ochii sunt oglinda sufletuluiâ€
-Ba nu,Oglinda Sufletului este…Dar se opri la timp înainte să spună ceva ce nu ar trebui din acel secrect care îl aflase de curând şi care nu l-ar crede nici cel mai
"nedotat mintal".
-Proasto…Uită-te pe unde mergi!se auzi o voce foarte cunoscută de care Anna se simţea frustrată.Când Anna ridică privirea spre cel ce avea cărţile,se ridică nervoasă şi începu a se răsti la el:
-Hei,cine-i prostul?Ai grijă cum vorbeşti!
-Ah,tu erai!spuse Leon după ce în sfârşit privi
la ea,sictirit.
-Cum adică “tu eraiâ€?Dar ce cauţi aici?spuse Anna cu un zâmbet foarte larg pe chip.Ai împins vreo băbuţă-profesoară pe scări?Ai încuiat cancelaria?Ai întârziat la oră?I-ai pus piedică directorului?Ce-ai făcut?
-Nimic din toate astea,am venit aici pentru că e o bibliotecă şi am nevoie de cărţi.Presupun că tu ai făcut ceva din toate astea,nu?răspunse Leon foarte sigur pe el.
-Cum?şi Annei îi pieri zâmbetul de pe faţă şi nu mai spuse nimic,plecând resemnată la locul ei,executându-şi mai departe detenţia.După câteva clipe,Leon plecă şi Anna scoase limba după el.Când în sfârşit detenţia se termină,se duce la vestiarul de la bazinul de înot,se schimbă in costum de baie,şi scoate din ghiozdan un sandwich.Mergând pe hol spre bazin şi mâncând cu poftă,pe lângă ea trece Leon spre vestiar.
-Dacă mai mănânci aşa,o să ajungi cât o balenă…nu zic că nu eşti,dar…
-Ce?Balenă?Uh…şi aruncă cu sandwich-ul după el dar nu-l nimeri.Se duse liniştită să înoate.Afară era deja întuneric şi cerul prevesti printr-un fulger,o ploaie.După câteva ture de bazin,se întoarse la vestiar ştergându-se cu prosopul.Ploaia începuse deja şi parcă fulgera mai des şi mai tare.Se schimbă.Pe când îşi punea hainele în ghiozdan,un fulger făcu o pană de curent în tot liceul.â€Grozav!â€,îşi spuse trândind uşa vestiarului.ÃŽn întuneric nu puteai decât să distingi siluete.Din încăpere,răzbătu uşor până la ea,sunetul neaşteptat al unor paşi înăbuşiţi.â€Credeam că sunt singură…eh…poate a rămas enervantul ăla de Leon…să mai studieze…â€.Trei siluete fantomatice apărură în jurul ei.
-Bună frumoaso!spuse un tip care se apropie de ea.Anna se lipi de dulap neputând scoate un cuvânt.Ce e?Eşti singurică aici,pe întuneric?Nu-i nimic,avem noi grijă de tine,nu-i aşa băieţi?
-Aşa e,frate!strigară ceilalţi.
-Nu te teme,nu vei păţi nimic!spuse tipul atingând-o pe faţă.Ea dădu să fugă dar el o imobiliză lipită de dulap.Uşor fetiţo!ea înăbuşi un ţipăt.
-Lăsaţi-o în pace!se auzi o voce a unei siluete în întuneric care Anna ar fi recunoscut-i imediat dacă nu spunea acele cuvinte ci mai degrabă replica "Proasto!".
-Ce?Cine eşti tu?
-O să afli dacă nu îi dai drumul!
-Zău aşa?şi-l ignoră văzându-şi de treabă dar silueta îl împinse de lângă Anna.Luciul unei lame de cuţit se văzu în aer.Câteva zgomote şi Anna putu să vadă că salvatorul ei fu tăiat pe mănă.ÃŽn lupta de câteva secunde ce avu loc,i se păru că în aer vede forma unui crin dar poate era doar imaginaţia ei.Cei trei o luară la fugă.
-Acum eşti în siguranţă!spuse vocea misterioasă..Dădu să plece dar Anna îl lua de braţ.
-Stai,eşti rănit.Lasă-mă să văd.
“De unde ştie?Nu putea să vadă nimic în întuneric…â€.Dar Anna vedea lucruri pe care alţii nu le puteau vedea şi înţelegea lucruri pe care alţii nu puteau.Dădu de sânge pe mâna lui.Scoase o eşarfă din buzunar şi i-o legă la mână.
-Asta măcar va opri sângerarea.
-Mersi…
-E cineva acolo?se auzi o voce,şi Anna putea vedea lumina unei lanterne îndreptându-se spre ea.Anna?Ce cauţi aici?Era Renee.
-Eu…Dar când vruse să-şi întoarcă privirea spre cel ce o salvase,nu mai era acolo.Nimic.Venisem doar să înot.
-Bine…eu plec de aici.
-Renee,stai că vin cu tine?Renee nu ripostă şi plecară împreună.Deşi Anna nu dăduse semn de vreo putere,în acea seară simţise de două ori un lucru straniu.Prima oară,simţea că-l ştie pe cel ce o salvase,de-o viaţă.Apoi era sentimenul legat de Renee.Un sentiment pe care îl mai întâlnise de câteva ori până acum,dar poate nu în această viaţă.O vedea într-o lumină aparte,de parcă ştia că ceva o leagă într-un fel sau altul de ea.Ajunseră la casa Annei iar Renee plecă mai departe.
-Bine,ne vedem mâine!stirgă Anna din urma ei dar aceasta nu schiţă nici un gest."Unde s-o fi duce?Nu ar strica să văd unde...",gândi Anna şi ştim că ea îşi bagă nasul peste tot.Plecă pe urmele lui Renee.Aceasta coborâse mult spre periferia oraşului.Acel loc unde oamenii sunt nevoiaşi.Anna o urmări pe Renne care intră într-o veche fabrică de sticlă şi oglinzi.Acolo locuiau câţiva oameni care nu aveau casă.Renee se duse acolo să aibe grijă de ei.Se pare că făcea asta de mult timp căci cei de acolo o cunoşteau destul de bine.Auzi o conversaţie:
-Ce ne facem Renee dacă mai vin?Nu ne mai putem apăra.Deşi locul ăsta nu e al lor,ei îl vor.
-Aşa e.Nu e locul lor.E al vostru!Ei vor doar să vă facă rău.O să dorm aici dacă e nevoie...
-Renee,nu e nevoie,ştim că vrei să ne ajuţi dar nu are nici un sens.Poate ar fi mai bine să plecăm.
-Nu!Nu am să vă las.Vă promit că am să vă ajut...promit...aşa cum mama v-a ajutat,o voi face şi eu în continuare...sunteţi...singurii prieteni care îi am...Spuse lăsând capul în jos şi permiţându-i unei lacrimi să-i curgă pe faţa palidă.Dacă vor mai veni,vom fi pregătiţi.
-Renee...Şopti Anna şi o luă înapoi în fugă spre casă ca să nu fie văzută.Dar când fugi,scăpă o oglindă de buzunar.După ceva timp Renee pleca când dădu peste oglinda Annei.Privi la ea:"Anna...?".
A doua zi,Anna se trezi cu sentimentul ciudat că trebuie să caute ceva şi că astăzi îl va găsi – problema era că nu ştia ce anume caută.Ajunse la şcoală dar de data asta la timp.Renee stătea într-un colţ.Simţi nevoia că trebuie să se împrietenească cu ea.Era singură şi Anna ştia că nu e prea plăcut acest sentiment.
-Renee,ce faci?
-Uh?Tu erai...Asta îţi aparţine cumva?spuse scoţând de sub bancă oglinda ce Anna o recunoscu imediat.
-D-d-da...!spuse Anna cu un zâmbet ciudat pe faţă.Ceilalţi colegi se uitau la ea miraţi că stă de vorbă cu Renee.
-De ce m-ai urmărit?Nu poţi să stai la locul tău?spuse privind-o rece,iar Anna simţi un gol în stomac care nu avea să mai fie plin ceva timp.
-Cum????Dar Renee…
-Ce nu înţelegi din ce am spus?N-U – e singurul lucru care ar trebui să-l înţelegi.Sigur ai avut vreun scop ascuns,sau mai ştiu eu ce scop.
-Nu e adevărat!
-Şi acum?De ce să intri în vorbă cu mine?Nu ai nici un motiv să faci ceea ce faci!La urma urmei ştiu părerea acestei clase despre mine şi nu cred că tu…
-Dar eu doar vreau să devenim prietene!Vroiam să stiu cum pot să...
-Hei,Anna,nu ştiu ce e cu tine,dar noi nu vom putea fi prietene.ÃŽmi cunosc situaţia faţă de ceilalţi colegi,faţă de lumea care mă crede cum mă crede şi nu mă plâng pentru că m-am obişnuit să fiu ignorată oriunde mă duc.Şi în vocea ei se simţi un ton trist.Şi toate astea pentru că fac unele lucruri care lor li se par ciudate dar mie mi se par foarte normale.Doar oamenii aceia mă cunosc cel mai bine...nici măcar tatăl meu nu mă cunoaşte aşa...Dacă m-ar putea înţelege…
Annei îi părea rău că Renee gândea aşa.Acum hotărâse să facă tot ce-i stă în putere să o schimbe.Măcar puţin.Să o facă să aibe o părere mai bună despre ce se întâmplă în jur,despre ea chiar.Din cele spuse de ea,Anna era sigură că Renee,dacă ajungeai să o cunoşti,era o persoană destul de bună,şi nu aşa ciudată cum spuneau ceilalţi.Acest lucru îi spunea şi ceea ce văzuse aseară.
-Renee,eu…
-Ţi-a ajuns?Asta vroiai să auzi?Ei bine,ce mai aştepţi!Spune-o!Ştiu că asta vrei!Spune-o:â€Eşti o ciudată!â€,â€Sperii lumea!â€,â€Nimeni nu te vrea aici!â€.Oricum nu mă mai afectează.
Deşi pe chipul lui Renee nu se citea nici un sentiment,nu era aşa.Orice om,oricât de puternic ar fi,are sentimente care se adună în interiorul lui şi nu le arată celorlalţi.Şi într-un final,nu mai pot ţine nimic în ei…
Pe Renee nu o salvau decât acei oameni de aseară.De fapt,Anna credea că s-a agăţat de ei pentru că o făceau să se simtă bine,să se simtă acceptată.
-Renee,te-ai agăţat de acei oameni pentru că eşti singură?Te-ai închis în tine doar pentru câţiva oameni care nu te agreau.Dar numai câţiva.Ceilalţi?Acei oameni?Renee,e greşit să trăim pe jumătate,pe jumătate să fim noi înşine!
-Hmm…se pare că nu înţelegi,nu?Sunt doar o fantomă pentru cei din jur.Răspunse clar şi răspicat iar Anna se dădu câţiva paşi înapoi.
-Ba nu eşti o…
-Ştii măcar ce sunt fantomele?Sunt oamenii pe care îi rănim.Am fost rănită de multe ori,aşa că acum,aceste lucruri trec pur şi simplu prin mine.Deşi îi am pe acei oameni,eu nu pot să nu mă simt...
-Te porţi de parcă am fi într-un decor…spuse Anna deja tristă şi nemaiarătând vreo dorinţă de a vorbi cu ea ceva ce i se părea lipsit de sens.Ca o lume a ta închisă între pereţi…
-Mereu ai fost aşa,de când te ştiu.Te băgai mereu unde nu îţi era locul,şi totuşi mă mir cum ai ajuns aşa de departe.Deci nu mai are rost să vorbim.Plecă lăsând-o pe Anna privind după ea.
Asta era!Ştia cu siguranţă ce să facă.O va ajuta cu acei oameni.O să o ajute să le ducă de mâncare şi să îi apere de cei ce le vroiau răul şi pe care nici măcar ea nu îi cunoştea dar din cele auzite era sigură că nu le făceau bine.ÃŽn acea seară,Anna i se alătură lui Renee pentru a merge în acel loc.Când trecură prin dreptul casei lui Anna,aceasta îi ceru lui Renee să o aştepte puţin până se duce să ia ceva.Dar Renee îşi văzu de drum mai departe.Anna luă în grabă nişte haine şi mâncare – nu prea multă ce-i drept dar destul cât pentru o masă bună.Anna fugi cât putu să o prindă din urmă pe Renee dar o ajunse abia când intrase în fabrică.
-Toată lumea,strigă Anna,v-am adus mâncare şi ceva haine!iar fericirea îi cuprinse pe toţi.
-Cine e?se întrebau oamenii a căror copii se repeziră să ia ceva din mâncare căci le era foame.
-Sunt prietenă cu Renee,spuse Anna lui Jack,cel mai în vârstă dintre toţi,cam de cincizeci de ani,cu o experienţă de viaţă,păr alb,piele zbârcită şi ochi albaştri.
-Nu e prietenă cu mine!se răsti Anna.Doar s-a ţinut după mine!şi plecă lăsându-l pe Jack şi Anna singuri.
-E o fire dificilă,nu?întrebă Jack pe când el şi Anna o priveau pe Renee cum se juca cu câţiva copii.
-Poţi să o iei şi aşa,dar ceva îmi spune că într-un final se va schimba.Dar ce e cu ea de e atât de...
-Sarcastică?Fără încredere în cei din jur?Eh,Renee are multe defecte,ca să le spun aşa.Eu o cunosc de când era mică.Mama ei venea şi ne ajuta.Fabrica este a părinţilor ei...sau mai degrabă a fost.De când a murit mama ei – ea avea doar patru ani – tatăl ei nu mai are grijă de această fabrică.Ani de-a rândul a fost vandalizată de golanii din cartier,sau mai bine zis ghetou.Am fost ameninţaţi de multe ori cu focuri de armă.Vor ca noi să plecăm de aici.Dar dacă vom pleca,nu vom mai avea unde locui.
-Ăsta e modul ei prin care vrea să păstreze vie amintirea mamei ei?spuse Anna puţin tristă.
-Cam aşa.Uneori sta şi priveşte apusul prin ochiul unui geam spart.Zice că acest lucru îi aminteşte de mama ei.Am întrebat-o de ce apusul şi mi-a zis că nu asta e amintirea ei.Culoarea soarelui în apus,ca şi cea a focului,chiar şi focul îi aminteşte de mama ei,ce a fost mama ei şi ceea ce ea nu a putut fi vreodată.Am auzit de situaţia ei:cei din jur nu o prea agreeaza datorită comportamentului ei o marginalizează.Până şi tatăl ei nu prea îşi mai dă silinţa să o facă fericită.Sau dacă încearcă,nu se gândeşte decât la asta şi nu la faptul că uneori,Renee nu vrea decât să steie alături de cei dragi,că nu are nevoie de bani sau altelucruri materiale.S-a închis în ea pentru că de la vârsta de patru ani lumea deja nu mai interacţiona cu ea.Uneori are impresia că mama ei a părăsit-o pentru că nu o credea îndeajuns de bună,pentru că o credea şi ea ciudată.Dar încerc de fiecare dată să îi amintesc cuvintele ei pe care uneori le uită:"Nu eşti ciudată ci eşti diferită de ceilalţi şi specială pentru cei ce te cunosc şi ţin la tine cu adevărat.Faptul că eşti diferită,să nu te oprească să faci ceea ce vrei!".Eram de faţă când i-a spus aceste cuvinte.Era pe patul de moarte,în spital.Fuseseră ultimile ei cuvinte.De atunci Renee a refuzat să mai arăte slăbiciune celor din jur.Mereu era cea puternică dar cei din jur încă o desconsiderau.Regretă faptul că nu şi-a cerut iertare de la ea."De ce trebuie să pleci?De ce?Mă părăseşti!Eşti la fel ca ei!Mă crezi o ciudată!",striga asta mereu la ea.Ultimile ei cuvinte fuseseră acestea şi mama ei a murit nemaiavând şansa să o vadă crescând pe Renee.Renee nu mai spuse nimic despre ea de rău.Tatăl ei nici măcar nu fusese acolo când murise,era plecat cu afaceri ca întotdeauna.După moartea ei,între Renee şi tatăl ei se lăsă un sentiment rece.Deşi încearcă să o facă fericită în modul lui,nu reuşeşte.Renee consideră că lucrul acesta nu va compensa faptul că nu a fost acolo când mama ei s-a stins
din viaţă.
-Ce trist...Şi când mă gândesc la asta mă cuprinde o tristeţe profundă.Şi părinţii mei au murit când eu aveam patru ani.Au căzut cu maşina într-un râu.Mereu îmi amintesc cuvintele lor la plecare:"Nu plânge că plecăm.Nu e pentru mult timp,ne vom întoarce şi atunci vrem să te vedem zâmbind!".ÃŽncerc mereu să zâmbesc de dragul lor,crezând că se vor întoarce într-o zi dar ştiu că nu va fi aşa.Şi totuşi e singurul lucru care mi-a mai rămas să fac.
-ÃŽnţeleg...Cred că vei reuşi să o schimbi pe Renee.Ai ceva ce mă face să cred acest lucru.Nu ştiu ce este dar cred că e de bine.
-Am plecat,Jack!strigă Renee şi îşi luă la revedere făcând cu mâna,nemaipăsându-i că mai era şi Anna pe acolo.
-Te aşteptăm şi mâine!strigă Jack.Şi tu să mai vii.Vei fi mereu bine primită.Acum du-te!Să nu o pierzi.
Anna îşi reluă locul alături de Renee,dar acesta nu o băga în seamă.Jack rămase pe gânduri:"Chiar are ceva special dar nici eu nu ştiu ce.Pare o fată care abia a păşit în lumea reală şi totuşi are ceva misterios,ceva ciudat şi am mai simţit acest lucru,dar unde?"
28.12.2006
42.8KB
next...
30.12.2006
45.6KB
Urmatoarea:
05.12.2009
45KB
El e Rody
24.02.2007
13.2KB
Oricum..dupa cum am mai spus...Sora este genul de persoana care isi face prieteni pretutindeni, iar in ep 1 Kalos a crezut in ea.
01.12.2006
42KB
da mam uitat la cateva epi la corda.... si e super beto ,aku sa pun niste poze
14.07.2007
4.9KB
alta-e asa dulce in img asta :rusine: :rusine:
22.04.2007
30.4KB
rândul meu? ? ok :D! 1. :
27.11.2006
3.3KB
iar...
21.12.2006
17.8KB
prima poza
21.01.2007
20.6KB
iar am uitat sa pun poza :)) asta este specialitatea lui naruto cand se transforma :P
06.12.2006
25KB
next...=(
14.01.2007
37.2KB
may:planul a mers...hi,hi,hi....
dar acum mia avea sa o ajute pe may iar acest lucru implica si sa o tradeze pe sora k leon sa fie cu may.dar ce era de facut?
ken:uh...a fost asa neasteptat...eu...
ken:nu mai spune nimik....
mia"ken...tre' sa iti zik ceva...e legat de may,sora si leon...
si mia ii povesti totul...
ken:deci asa este,nu?
mia:da...sti eu..
ken:hai sa lasam sa vedem cine cade partenera lui leon acum iar apoi vom face un spectacol...triunghiul bermudelor...stiu k suna nasol..d.ar aici,ii vom spune lui eonpe cine alege din cele doua,care,inainte au o lupta...iti pov mai tarziu.leon nu tre sa le zik pe cine alege,dar eca care o alege e aleasa inimii lui,si trebuie sa faca acest pas atunci...
mia:dar may va....
ken:ai tu grija de may.stiu ca poti...si asa avea sa se intample.leon se ocupa tot mai mult de sora dar aceasta abia mai putea sa o tina asa iar may observa acest lucru.totssi,nu spuse nimic.Sora se antrena tot mai mult.ajungea in camera si cadea pe jos.acolo dormea si nu se mai scula pana dimineata.pana si fool era ingrijorat...Layla venise si ea la kaleido sa vada cum o mai duce sora.
Mia:Layla ce cauti aici?
layla:am venit sa vad ce mai face soora,cum se simte,spuse layla pe un ton putin serios dar cu un zambet in coltul gurii.
mia:eto...se intrista...
layla putin incruntata si serioasa:mia,ce e?
mia:mai bine iti arat.
si mia o duse pe layla la sala de antrenamente unde sora dadea tot ce avea mai bun.dar se si epuiza.
mia sopti:uita-te...o..distruge...
layla:dar sora...intrase imediat in sala in momentul knd sora nu mai putea si lesina in timpul unui surub cel facea in aer.
leon:sora!
layla:sora!
o dusera in camera la ea.layla spuse ca va ramane acolo sa o vegheze dar inainte vorbi ku leon afar
layla:ce incerci sa ii faci?spuse calma.
leon:tu stii ca sora trebuie aleasa la acest rol si nimeni altcineva pentru asta o antrenez atat de...
layla il plesni iar leon statu cateva clipe nemiscat.
layla:ai grija sa nu calci stramb iar.
leon:iar?
layla:stii la ce ma refer.mai bine las-o pe sora sa aleaga cum sa isi faca reprezentatia pe scena.si daca nu e aleasa ea,ce?nu e mare branza.o sa mai fie sanse.Si stii bine ca acea sansa poate fi oricand.las-o pe sora sa fie cum stie ea mai bine si nu o forta tu sa fie altfel.intra in camera sorei trantind usa dupa ea.leon pleca nervos.
layla statu cam o ora langa sora.
sora:leon,nu ...acum...leon...
layla:sora!
sora deschise ochii:layla?visez?esti iar cu mine?....
layla:sora...nu lasa pe altii sa te schimbe.fa din scena asta ce stii tu mai bine.si nu conteaza daca nu esti aleasa .conteaza ceea ce ai putut sa faci pana acum si cum ai facut.inca mai ai un drum lung de parcurs.nu-l mai asculta pe leon si pune si tu piciorul in prag si fa o reprezentatie buna,dar pe cont propriu.
sora:layla...si adormi imediat de parca lesina iar.
knd se trezise era deja seara si layla nu mai era acolo.privi in locul unde o vazuse...
sora:layla,veghezi asupra mea mere...si ai grija ca drumul meu sa fie bun...mersi....