Poze din aaanimeee

nu cred ca se va supara am sa incep sa scriu. daca mai vrea careva (si chiar va roooog) va anuntati

Nu cred ca se va supara cineva..oricum..eu am sa incep sa scriu. Daca mai vrea careva (si chiar va roooog) va anuntati cu un post micut si scrieti. Here we go....sa spuneti ce credeti: Okurimono=cadou Megumi=a binecuvanta -Clasa, ridicati-va! Incepand de astazi vom avea o noua colega. Tocmai s-a transferat din America. - Watashi wa Okurimono Megumi desu. Yoroshiku onegaishimasu! (Ma numesc Okurimono Megumi. Incanata de cunostinta!) -Okurimono san, ai un loc liber chiar acolo. -Hai. Fata se duse la locul indicat de profesoara. -Buna, ii spuse ea baiatului din spate. -Buna ii raspunse el zambindu-i. -Cum te numesti? -Minamino Shuuichi. Yoroshiku. -Yoroshiku mo! Okurimono Megumi care s-a intors din America dupa doi ani de studii acolo s-a mutat de curand in Tokio, cu tatal ei vitreg si cu sora ei mai mica. Avea 16 ani, parul negru, lung pana la talie si ochii de un albastru deschis si un corp de fotomodel, ceea ce atrase imediat atentia unora dintre colegii ei de clasa. -Minamino san, incepu profesoara, te rog frumos sa o ajuti pe noua ta colega daca are nevoie de manuale sau lucruri de genul asta. -Hai! Lectia incepu si in sala de clasa se lasa liniste. Kurama ii dadu lui Megumi manualul sau. -Dar, Minamino san, tu nu ai nevoie de el? -Nu, e in regula. Poti sa-l iei. -Domo arigato (multumesc). Cand suna clopotelul aprope toate fetele venira la banca noii venite sa afle cat mai multe despre ea. -Si cum e in America? intreba o fata. -Frumos, raspunse Megumi, putin intimidata de numarul mare de persoane care se adunase la banca ei. -Ai fost acolo cu bursa?intreba o alta fata. -Da. -Care este formatia ta preferata? Iar lucrurile continuara asa toata ziua, chiar si dupa ultima ora, cand, luata cu asalt de cum se suna, Megumi uita sa returneze manualul de geometrie pe care Shuuichi i-l imprumutase ora trecuta. Cand isi dadu seama ca manualul ramase la ea, se indepartase de mult de scoala. Din fericire nici una din colegile ei nu locuia in acea zona si de la o vreme merse singura spre casa. Pentru ca nu dorea sa-i cauzeze nici un fel de neplaceri lui Shuuichi, se intoarse la scoala, sperand ca inca mai este acolo. Din fericire il gasi in laboratorul de biologie. -Gomenasai, spuse ea gafaind in timp ce ii intindea manualul. Am uitat sa ti-l dau cand s-a terminat ora. -Nu-i nimic ii raspunse el uimit ca s-a intors din drum ca sa-i aduca manualul. De unde te-ai intors? -Aaa...nu de departe, raspunse ea rusinata. Era destul de surprinsa de intrebare, Shuuichi fusese singurul care n-o intrebase nimic inafara de: ,,Mai ai nevoie de manual?", iar acum o intrebare ca asta. ,, E chiar dragut" isi spuse ea in gand. ,,Doamne, la ce ma gandesc?! Megumi...linisteste-te, e doar un coleg, chiar daca este dragut." - Mai ramai in scoala? intreba el, vazand-o ca era cu gandul departe. -Poftim? intreba ea surprinsa. Aaa...nu. Trebuie sa merg acasa. -Bine atunci. Te conduc. -Poftim?? El ii zambi si spuse: -Pe unde stai? -In Chiyoda. -Inseamna ca suntem aproape vecini. -Serios? Tu tot acolo stai? -Da. Hai sa mergem, spuse el in timp ce isi dadea halatul de laborator jos.