Poze din aaanimeee

poate ink o spus să vin şi aceia sunt aşa de şi mÃ¢ine să anna de renee.

poate ink o repriza:D a doua... -Mi-au spus să vin şi mÃ¢ine.Copii aceia sunt aşa de drăguţi.De-abia aştept şi mÃ¢ine să vin!Ã®şi exprimă Anna entuziasmul faţă de Renee. -Să nu mai vii!Nu vreau să mai vii.Nu ai nici un motiv pentru care să vii!strigă Renee la Anna de parcă ar fi călcat-o pe coadă â€“ la modul figurat,bineÃ®nţeles. -Dar suntem prietene! -Ţi-am zis să Ã®ncetezi cu prostia asta!Nu suntem prietene!Singurii mei prieteni sunt acei oameni,punct! -Dar... -Am zis PUNCT! Şi plecă.Anna se duse acasă şi se trÃ¢nti Ã®n pat.Nu vroia să se oprească din ceea ce făcea.Vroia să o ajute pe Renee dar şi pe acei oameni.Decise să se ducă şi mÃ¢ine acolo. A doua zi,Renee nu veni la şcoală.Anna privi spre banca ei care era goală.Ceva nu era Ã®n regulă.De ce să nu vină?Nu avea nici o absenţă.După ore se duse Ã®n fugă la fabrică şi intră Ã®n grabă. -CUM?!?!Nu a venit?se miră extrem de mult Anna. -Nu.Se mai Ã®ntÃ¢mplă.Are unele lucruri de făcut.Nu ne sperie acest lucru.De ce? -Nu e bine căci nu a venit nici la şcoală.Ea nu lipsea niciodată.Primise şi premiu pentru că nu a lipsit niciodată!replică Anna arătÃ¢ndu-şi Ã®ngrijorarea faţă de noua ei prietenă. Afară se auzi nişte sticlă ce se sparse.Veniseră.Cei din ghetou.De data asta veniseră cu conducătorul lor.Un tip Ã®nalt,brunet,cu ochii negri şi ten puţin Ã®nchis,sarcastic,misterios şi o veche cunoştiinţă a cuiva anume.Ieşiră toţi afară cu Anna Ã®n frunte.Femeile Ã®şi ţineau copii Ã®n spate pe cÃ¢nd bărbaţii Ã®naintau cu Anna.Jack o apucă de mÃ¢nă: -Nu e nevoie să faci asta,ştii! -Dar vreau să o fac!şi Ã®naintară.Cine sunteţi? -Băieţi,priviţi ceva nou!Frumoaso,cred că nu ai aflat.Suntem L.O.D. -L.O.D.?Ce mai e şi asta?Ce organizaţie?L.O.D.... -Ah,cineva să-i spună!spuse conducătorul ducÃ¢ndu-şi mÃ¢na la cap ca şi cum Ã®l apucase o migrenă Ã®ngrozitoare. -ÃŽn traducere liberă Ã®nseamnă "Lords of Distuction"(Lorzii Distrugerii)!interveni Jack. -Gata cu introducerile,am venit să...cum să spun...să vă dăm afară.Băieţi,vă rog!se replică deja cu plictiseală parcă. CÃ¢ţiva cu bÃ¢te in mÃ¢ini Ã®naintară spre Anna şi ceilalţi.Jack strigă să fie pregătiţi.Alergară direct spre Anna iar ea Ã®nchise ochii de teamă. -Staţi!se auzi o voce cunoscută şi cÃ¢nd Anna deschise ochii,Renee era Ã®n faţa ei.Pentru o clipă parcă Ã®şi amintise ceva ce mai văzuse Ã®nainte dar Ã®n unsprezece moduri diferite şi cu unsprezece sentimente diferite ce Ã®i invadară sufletul Ã®n cÃ¢teva secunde. -Renee...unde ai fost?Ã®ntrebă Anna. -Nu e timpul pentru asta acum.Băieţi,Ã®mi pare rău dar trebuie să plecaţi!Renee strălucea Ã®ntr-un mod ciudat sau cel puţin aşa i se părea Annei care o privea cu mare interes. -Renee,nu ne-am mai văzut de mult,nu?Cam de cÃ¢t timp?şi un zÃ¢mbet larg apăru pe faţa tipului,de parcă Ã®ntÃ¢lnise o veche cunoştiinţă.Renee privi puţin mirată.Aşa era.Renee Ã®l cunoştea pe Michael,conducătorul acelei găşti.ÃŽl cunoştea din copilărie Ã®ncă.Se jucau Ã®mpreună pe cÃ¢nd amÃ¢ndoi aveau cinci ani.Era primul ei prieten,un prieten ce nu o considera ciudată cum făceau ceilalţi,ci o considera specială.Doi ani mai tÃ¢rziu,Ã®l salvase de la o tragedie şi atunci,el Ã®i promise că o va apăra şi el cÃ¢nd va veni timpul,că o va salva.Atunci păreau destul de apropiaţi şi credeai că vor fi prieteni mereu dar cu timpul au pierdut legătura şi Renee nu a mai auzit de Michael pÃ¢nă acum. -Deci tu Ã®i conduci,nu?Aşa e,nu ne-am mai văzut de mult...de zece ani.AtÃ¢t de mult fără mine şi uite unde ai ajuns!spuse zÃ¢mbind puţin,iar Michael păru şi el că-şi aduce aminte de vremurile de demult. -Renee,Ã®l şti?spuse Jack puţin nedumerit. -CÃ¢nd eram mică l-am tras din faţa unei maşini ce era să-l calce.Pentru asta,mi-a promis că mă va ajuta oricÃ¢nd am nevoie.Cu alte cuvinte...Michael,acum e timpul să Ã®mi plăteşti acea datorie.Te rog să pleci!Ã®i spuse Renee iar Ã®n vocea ei puteai distinge ceva anume - ea nu vroia să creadă că atÃ¢ta timp Ã®l schimbase pe acel Michael ce-l cunoştea de mică. -O veche prietenă din copilărie.Poate că Ã®ţi sunt dator dar hai să-ţi propun altceva.Ce zici,Renee?Nu vrei să fii de partea noastră?zise atÃ¢t de sigur pe el de parcă avea să ştie că Renee va veni alături de el,dar Ã®n schimb de răspunsul dorit primi un răspuns surpriză: -Cred că glumeşti,nu?Mai bine lăsam să te calce maşina.Hei,dar de ce nu mă ajuţi tu pe mine?Ai promis!Şi ştiu că Michael nu Ã®şi Ã®ncalcă promisiunile!Renee era şi ea sigură de ceea ce spunea şi nu credea că Michael putea să o rănească atÃ¢t de tare. -Văd că te-ai făcut glumeaţă.E adevărat că am promis,dar acel Michael nu mai există.Acel Michael a plecat demult,odată cu acea Renee care s-a schimbat şi nu mai e aceeaşi.Mi-am dorit mereu putere,să fiu puternic cum erai tu şi să nu mă mai calce alţii Ã®n picioare cum ştii bine că o făceau.Acum că am această putere,nu vreau să renunţ la ea! Deşi Renee credea că Michael vorbeşte de puterea ei atÃ¢t fizică cÃ¢t şi psihică,nu era aşa.Mai tÃ¢rziu,Renee avea să afle că Michael se schimbase mai mult decÃ¢t credea ea sau de cÃ¢t vroia să creadă. -ÃŽnţeleg unde vrei să ajungi.Deci nu mă ajuţi.Speram că vei pleca cu binişorul de aici.Asta dacă nu vrei să Ã®ţi tăbăcesc fundul.Şi ştii bine că pot să fac asta!şi o lacrimă putea fi zărită Ã®n colţul ochiului lui Renee dar nu o lăsă să cadă. -Nu prea cred.Nu vă poate salva ceva...adică...ce să vă mai salveze?Vreo zeiţă sau ceva,dar nu cred.Am aici echipa mea de muritori,să nu mă exprim altfel,şi voi nu prea aveţi forţă brută.Băieţi... Şi toţi Ã®şi luară bÃ¢tele Ã®ndreptÃ¢ndu-se spre Renee şi ceilalţi.Deja Renee nu mai simţea regret,ci frustrare mai degrabă şi dorinţă de răzbunare. -Să Ã®nţeleg că noi nu am fost niciodată prieteni,nu?Acum mă şi ataci... -Sincer...nu.Nu am fost prieteni.Dar ce credeai?Credeai că cineva vrea să fie prieten cu tine?O ciudată?Nici nu ştii cărei lumi Ã®i aparţi!iar aceste cuvinte Ã®ncepeau să o rănească pe Renee.Anna observa acest lucru foarte bine din unghiul Ã®n care se afla şi tresări.Avu sentimentul că nu trebuia să spună asta.Că se va Ã®ntÃ¢mpla ceva dar nici ea nu ştia ce. -Credeai că poţi să-ţi faci prieteni?Nu te-ai Ã®ntrebat vreodată de ce cei din jur nu te plac?"Nu te vrem aici!".Spuse Michael Ã®ncercÃ¢nd să o rănească.Renee lăsă capul Ã®n jos. -Opreşte-te!strigă Anna.ÃŽi faci rău,nu vezi?sări Anna Ã®n faţa lui Renee care se puse Ã®n genunchi. -"Eşti o ciudată!","Sperii pe toată lumea!".ÃŽţi ajunge Renee?Ea simţea cu aproape o i-a razna şi vroia cu adevărat să-l lovească. -Credeam că suntem prieteni...Dar se pare că m-am Ã®nşelat!spuse Renee ridicÃ¢ndu-se şi zÃ¢mbind.Anna era nedumerită.De ce zÃ¢mbea Renee?Nu avea nici un motiv.Crezi că sunt slabă?Asta pentru că nu mă vrea nimeni Ã®n preajmă?Vezi aceşti oameni?ÃŽmi dau putere.O putere de care tu nu ştii.O putere pe care tu nu o poţi obţine,orice ai face şi oricÃ¢t ai Ã®ncerca!Ei mă fac să mă simt specială.Ei nu mă lasă să fiu singură.Ei mă salvează de cei ca tine şi ca ceilalţi!iar acum Renee parcă prinse o putere de la Ã®ncrederea celor din jurul ei care nu o lăsau să cadă indiferent ce avea să se Ã®ntÃ¢mple. -Prostii.Nu Ã®ţi dau nici o putere.Doar se folosesc de tine!Se folosesc de tine ca să Ã®i ajuţi căci ei nu pot face nimic!Se folosesc de tine la fel cum m-am folosit şi eu! -Bestie!!!se repezi Anna şi dădu să Ã®l plesnească pe Michael care acum era doar la un metru Ã®n faţa lui Renee. -E Ã®n regulă,Anna!Stai la locul tău.E Ã®n ordine. O să mă ocup singură de asta.Spuse Renee apucÃ¢nd-o de mÃ¢nă la timp ca nu cumva să facă vreo prostie.Vorbea blÃ¢nd cu ea,mai blÃ¢nd decÃ¢t ar fi trebuit să o facă cu ea. -Singură?Haide,să vedem de ce eşti Ã®n stare.O să mă loveşti?Asta nu prea cred dar fie ce o fi. -Nu,nu o să fac asta,ar cam durea.Dar Ã®n schimb pot face ceva mult mai bun de atÃ¢t.Şi te asigur că asta nu va fi la fel de plăcut şi ai fi dorit să te plesnesc. -Oh,băieţi,continuaţi,nu vă faceţi griji!Nu-mi poate face nimic!Nu atÃ¢ta timp cÃ¢t nu poate trece peste nişte cuvinte inutile,fără sens de care se lasă afectată. Gaşca lui Michael se Ã®ndreptă spre oamenii aceia nevinovaţi care se dădură Ã®napoi cÃ¢ţiva paşi.Renee Ã®ntinse mÃ¢na dreaptă Ã®n lateral şi drumul atacatorilor fu blocat de o barieră de foc. -Frumos truc!Ce aţi folosit?Benzină?Motorină?Nu miroase a nimic!puţin mirat deşi bănuia ce putea fi,la fel cum şi Anna Ã®şi dădu seama imediat ce se Ã®ntÃ¢mpla,şi ce făcuse Renee de lipsise de la şcoală. -Deci Ã®ţi place,nu?Şi asta nu e tot.Stai să vezi şi restul!spuse Renee zÃ¢mbind sarcastic şi uitÃ¢ndu-se la Jack şi Anna. Renee Ã®şi Ã®ndepărtă picioarele,şi mÃ¢inile de corp.Bătu de două ori din palme şi Ã®nchise ochii.ÃŽn jurul ei,se formă un cerc de foc.Anna tresări tot din cauza unor amintiri dar şi pentru că Ã®şi aminti ceea ce spusese Elizabeth:"Cei patru Căutători,trebuie să-şi trezească puterile ascunse.Fiecare are o putere diferită:asupra apei,aerului,focului şi pămÃ¢ntului".Annei Ã®i veniră Ã®n minte cÃ¢teva cuvinte care nici măcar nu ştia de unde:"Zeiţa Focului...Căutătorul Focului şi a Pasiunii...".Michael se Ã®ncruntă şi el:"Este un căutător?Frumos truc.Nu aş fi ştiut...". -ÃŽnţeleg...Eşti un Căutător.Cu toate astea,nu poţi face nimic.Sentimentele nu te lasă să faci ceea ce vrei.Ştiind că cei din jur te cred ciudată,şi asta e Ã®ncă o dovadă,nu poţi să o faci.Şi tu ştii asta. -O să vedem cred,nu?şi faptul că Renee era atÃ¢t de sigură pe ea,o sperie pe Anna.Renee Ã®nchise iar ochii după ce-l privi.Se simţea una cu focul,făcea parte din el."Ajută-mă,te rog!Mamă,ajută-mă,nu cred că o pot face singură!Ştiu că nu am dreptul să Ã®ţi spun toate astea după cum ţi-am vorbit atunci,dar eşti singura...".Se văzu Ã®ntr-o cameră albă.Mama ei apăru lÃ¢ngă ea şi Renee se simţea ca Ã®ntr-un vis,un vis care vroia să nu se mai termine căci mama ei era acolo lÃ¢ngă ea şi nu vroia să o mai părăsească Ã®ncă o dată: "Nu eşti ciudată ci eşti diferită de ceilalţi şi specială pentru cei ce te cunosc şi ţin la tine cu adevărat.Faptul că eşti diferită,să nu te oprească să faci ceea ce vrei!Eu voi fi mereu alături de tine şi te voi ajuta!" Ridică mÃ¢inile Ã®n aer şi fu cuprinsă de flăcări.Un pas Ã®n faţă şi ieşi din ele Ã®ntr-o lumină ciudată iar undeva,la spate,jos la coloană,avea un semn ca de flăcări,pe care Anna Ã®l observă uşor şi i se păru că seamănă cu un Phoenix.Renee Ã®ntinse palma Ã®n care avea o flacără micuţă.Suflă Ã®n ea,şi Ã®n jurul Lorzilor Distrugerii,apăru un cerc de foc. -Mai bine plecaţi.Nu vreau să vă fac rău. -Hmmm...haideţi băieţi,să plecăm.Ne vom Ã®ntoarce.Şi asta e o promisiune ce mi-o voi ţine. -Dar nu uita,tu nu Ã®ţi ţii promisiunile!Ã®i răspunse Renee fericită. Plecară.Toţi se adunară Ã®n jurul lui Renee,şi o felicitau pentru ceea ce făcuse ca şi cum ar fi fost ceva normal,mai puţin Anna care stătea Ã®ntr-un colţ."Trebuie să-şi trezească puterile.","Dar şi tu va trebui să ţi le trezeşti"."Deci e adevărat pÃ¢nă la urmă.Asta Ã®nţeleg,dar cu acele imagini ce Ã®mi veneau Ã®n minte,ce e?" -Deci eşti Căutător...Ţi-am văzut semnul de Phoenix pe spate.Spuse Anna apropiindu-se de Renee după ce aceasta nu mai avea pe nimeni Ã®n jur.Renee se uită şi văzu şi ea semnul. -De parcă te-ar interesa...Oricum,nu vom fi prietene,aşa că nu mai Ã®ncerca. Anna dădu să plece dar Renee o apucă de mÃ¢nă,oprind-o -Stai!ezitÃ¢nd pentru o clipă.Ce ştii despre Căutători?Cine sunt?Ce fac ei? -Acum,nu.Te voi duce la bunica mea.Ea Ã®ţi va spune totul...Trebuie să plec. O lăsă pe Renee şi se Ã®ndreptă spre casă."A fost grozav ce a făcut.Asta e şi puterea mea sau....ce putere am?"Ajunsă acasă,se trÃ¢nti Ã®n canapeaua din faţa şemineului.Elizabeth ieşi de acolo.Fusese la Oglinda Crinului.ÃŽi povesti despre Zeiţa Focului şi tot ce se Ã®ntÃ¢mplase.Elizebeth nu avu nimic Ã®mpotrivă ca Renee să vină .Dar cred că pe tine te deranjează ceva,nu? -Da...pe tine nu te pot minţi.Am fost de faţă cÃ¢nd şi-a folosit puterea.Am fost mirată,evident,dar Ã®n minte mi-au venit nişte imagini din trecut cred.Se pusese Ã®n faţa mea şi a altor oameni pentru a ne apăra de nişte golani,dar nu erau simpli golani.Conducătorul lor ştia de Căutători.Dar lăsÃ¢nd asta,cÃ¢nd s-a pus Ã®n faţa mea,mi-am amintit mai multe lucruri dar diferite,Ã®nţelegi.Era acelaşi lucru dar Ã®n perioade de timp diferite cred,şi cu Ã®nfăţisări diferite. -Asta e...Anna,sunt cÃ¢teva lucruri care nu ţi le-am spus!exclamă Elizabeth. Bunica ei Ã®cepu a-i povesti alte lucruri din trecut.Cum Oglinda Sufletului s-a Ã®mpărţit Ã®n doisprezece bucăţi,Ã®naintea Annei au mai existat unsprezece reÃ®ncarnări ale Prinţesei care şi ele la rÃ¢ndul lor trebuiau să salveze lumea,doar că nu au reuşit şi astfel istoria s-a repetat de unsprezece ori iar lumea a fost distrusă.A doisprezecea bucată din Oglindă,este Oglinda ÃŽntunericului şi ultima.Se spune că dacă a doisprezecea reÃ®ncarnare a Prinţesei nu reuşeşte să refacă Oglinda Sufletului pÃ¢nă Ã®mplineşti 18 ani,nu va mai exista o altă reÃ®ncarnare,lumea va fi distrusă pentru totdeauna,va fi Ã®nghiţită de Ã®ntuneric.Dacă reuşeşte să o facă pÃ¢nă la termenul limită,o poate sigila şi după pentru că destinul deja o ia pe un alt drum.De altfel au existat tot atÃ¢tea reÃ®ncarnări şi ale Căutătorilor,de aceea Anna şi-ai amintit acele lucruri.Sufletele celor reÃ®ncarnaţi şi care nu au reuşit să schimbe destinul,au fost Ã®nchise Ã®n Oglinda Uitării.Există o profeţie: "La a optsprezecea aniversare,Cea Aleasă,va fi otrava ce va distruge lume." Acesta era rostul ultimei reÃ®ncarnări,rostul naşterii ei Ã®n lumea,să caute deşi avea să fie dureros şi amintiri aveau să o bÃ¢ntuie.După o Ã®ntreagă astfel de poveste,Anna era deja obosită şi plecă la culcare.Intră Ã®n camera.Luna deja Ã®şi filtra razele prin perdea.Se duse la fereastră şi privi spre cer â€“ era lună plină.Stătea şi privea la lună.I se păru că Ã®i vede pe părinţii ei făcÃ¢ndu-i cu mÃ¢na "Acum mai mult ca niciodată,Anna,fii puternică.Vor urma vremuri grele." -Da...mai grele decÃ¢t la televizor...Şi shiţă un zÃ¢mbet Ã®n colţul gurii. Deschise fereastra şi se puse pe spate Ã®n pat,privind la tavan."De ce sunt afectată?Voi reuşi...Şi acel tip?Michael...de unde ştia de Căutători?O fi şi el unul din ei?Nu,nu are cum...poate că e Ã®n slujba Lordului ÃŽntunericului...da...poate...".Iar Ã®n acest timp,undeva,Ã®ntr-o peşteră destul de mare,Ã®n Ã®ntuneric,o voce se auzi: -Deci un Căutător a fost descoperit,zici?zise vocea ce avea un ton atÃ¢t de Ã®ntunecat Ã®ncat te cuprindeau fiorii cÃ¢nd o auzeai. -Da,stăpÃ¢ne.Ce aţi dori să fac?spuse vechea cunoştiinţă a lui Renee. -Deocamdată ia-ţi echipa ta de muritori şi mai vizitează locul acela.ÃŽn curÃ¢nd va apărea şi Prinţesa.Nu putem rata asta.Unde sunt Căutători,este şi Prinţesa.Acum du-te!Şi anunţă-mă dacă apare ceva nou. -Am Ã®nţeles! Plecă iar aceeaşi voce sinistră spuse: -Prinţesă,mai bine ţi-ai păzi spatele.Dar şi ceea ce cauţi pentru că o căutăm şi noi.Păzeşte-te!