Poze din aaanimeee

Mersera o bucata de drum fara sa-si spuna nimic. Megumi se mai calma, insa inima tot ii batea nebuneste, asa ca se hotari sa sparga gheata. Se opri in fata lui si privindu-l in ochi spuse: -De ce nu mi-ai spus ca esti legendarul Youko Kurama?? Kurama ii zambi si raspunse: - De ce nu mi-ai spus ca esti detectiv spiritual? - Hmm...incepu Megumi rusinata si dandu-se din fata lui, corect. - Deci suntem chit. - Presupun. A! Megumi se opri si facu o plecaciune spunand: - Taskete arigato gozaimasu! (Iti multumesc pentru ca m-ai salvat) Kurama ii zambi si punandu-i mana pe umar spuse; - Cu placere. - mmm....pot sa-ti spun in continuare Minamino san? Kurama se uita la ea putin surprins de intrebare: - Poti sa-mi spui cum vrei, dar nu cred ca ar fi o idee prea buna sa-mi spui la scoala Kurama. Megumi zambi si spuse fericita: - Oare ce-ar spune Chiyo san (una din colegele lor de clasa, careia asemenea majoritatii fetelor din liceu, ii placea de Kurama) daca ar sti? - Ce treaba are Chiyo san cu asta? - Nimic, raspunse Megumi chicotind, doar ca -incepu ea pe un ton solemn- a spus ca te va iubi orice s-ar intampla. Kurama pufni in ras. - Ii va trece...si ca tot veni vorba, cu privire la seara aceea. - Aaa..da! facu Megumi ca si cand ar fi avut o revelatie. Am uitat! - Ce? Megumi se intoarse deodata si ii dadu o palma peste fata lui Kurama. Apoi tragand aer in piept spuse: - Asta a fost pentru onoarea mea.... Kurama se uita la ea si ducand mana la fata spuse: - Ai o mana destul de grea. - Imi cer scuze..bolborosi Megumi... - N-ai pentru sa-ti ceri scuze, eu ar fi trebuit sa o fac, insa palma ta e de ajuns. Acum cred ca ar trebui sa ne grabim, daca nu vrei sa intarziem. Megumi se uita la ceas si vazand ca trebuiau sa fie in statie peste 5 minute o lua la fuga tragandu-l si pe Kurama dupa ea. Reusira sa ajunga la statie la timp, iar cand ajunsera la scoala, toate fetele din clasa se ingramadira la banca lui Megumi sa o intrebe de ce a lipsit. Ea le-a spus ca a avut un accident si a trebuit sa stea putin in spital, dar ca nu fusese nimic grav si ca acum era in cea mai buna forma, cea ce nu era adevarat. Timpul petrecut in acea fortareata o afecatse destul de mult, si pentru ca isi folosise prea multa putere spirituala multe din rani nu se inchisesera. Pe cele vizibile ea reusi sa le ascunda, insa restul o suparau inca. De la prima ora Megumi isi dadu seama ca va avea nevoie de ceva timp si de ceva ajutor cu temele, pentru ca pierduse multa materie. -Minamino san...incepu ea in pauza...crezi ca mi-ai putea imprumuta caietele tale de notite sa copii materia...nu mai inteleg aproape nimic acum... - Sigur, raspunse el. Ai sa vezi ca intelegi usor, si ii intinse doua caiete. restul ti le aduc maine, bine? - Multumesc. - Megumi chan! Botan aparu in usa, imbracata in uniforma. - Botan san! Ce faci aici? - Am venit sa vad cum va simiti? Te simti mai bine? - Da, raspunse Megumi, multumesc. - Perfect! Inseamna ca esti gata de inca un caz nu? - Acum??? - Pai, spuse Botan, asta e. N-am ce-i face. - Nu stiu daca e o idee prea buna sa o trimiti acum intr-o misiune, spuse Kurama. - Stiu, spuse Botan, dar...nu avem ce face...e singurul detectiv... - Nu va mai faceti atatea griji, interveni Megumi. Ma simt excelent si sunt in stare de o noua misiune. In acel moment suna clopotelul, Botan ii spuse ca vor mai vorbi deseara si iesi dein clasa. Megumi se aseza in banca ei, dar Kurama veni la ea. - Nu te-ai recuperat complet... - Poftim? spuse Megumi surprinsa ca si-a dat seama. Ma simt excelent. Nu trebuie sa-ti faci griji. Kurama dadu sa mai spuna ceva, insa profesorul intra in clasa si trebui sa se aseze. Ora urmatoare aveau educatia fizica. Megumi pleca repede din clasa schimbe si Kurama n-avu timp sa vorbeasca cu ea. In timpul orei, Megumi se aseza pe banca. Ranile o suparau insa nu vroia sa o arate, mai ales fata de Kurama. Un coleg se aseza langa ea. - Okurimono san...incepu el... Megumi il privi curioasa. - Vrei sa fii cu mine? intreba el luand-o de mana. Nu accept un refuz. Megumi simti ca vrea sa pufneasca in ras dar se abtinu. Va zand ca nu da nici un raspuns si ca avea ochii inlacrimati, baiatul crezu ca ii este rusine sa raspunda si dadu sa o sarute. - BAKA!! striga Megumi si il pocni. Fetele incepura sa rada de baiatul care pleca de langa ea acum cu ochiul vanat. - Pe mine nu m-ai lovit atat de tare...spuse Kurama care aparu parca din senin in spatele lui Megumi. Ea se intoarse brusc si vazandu-l rosi puternic. - Am actionat din instinct ...de asta.... Kurama se aseza in spatele ei pe banc si spuse: - Vin cu tine in misiune. Nu esti in stare sa te descurci singura.